Misterul celui mai mare oraș al lumii, Lagaș. A fost părăsit, brusc, de locuitori

Construit acum aproximativ 5.000 de ani în mijlocul unei mlaștini uriașe, între Tigru și Eufrat,  orașul mesopotamian Lagaș a fost unul dintre cele mai importante centre economice și culturale ale vremii.  După primul mileniu de existență devenise cel mai mare oraș de pe planetă. Dar creșterea sa avea să se oprească. Brusc. Peste încă 1.000 de ani, orașul a fost abandonat, în masă, se pare.

Cel mai mare oraș al lumii de acum 4.000 de ani, descoperit de câteva decenii

Lagaș a fost fondat probabil între 4.900 și 4.600 de ani în urmă, fiind cunoscut astăzi sub numele de Tell al-Hiba. Excavat pentru prima dată în urmă cu mai bine de 40 de ani, s-a aflat că acest sit a fost abandonat în urmă cu aproximativ 3.600 de ani.

Analizele efectuate de alți antropologi, istorici și oameni de știință indică faptul că Lagaș a fost construit pe movile înălțate în mlaștini și, posibil, era format din 33 de insule mici, de mlaștină. În perioada sa înfloritoare, Lagaș a fost caracterizat de o arhitectură densă, răspândită pe o suprafață de 300 de hectare (aproximativ).

Citadelă fără ziduri de apărare

Un aspect neobișnuit al citadelei era faptul că, în ciuda epocii în care fiecare oraș era o cetate, înconjurată cu ziduri, aici se trăia cu totul atipic acelor vremuri.

O echipă de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania a relevat, recent, într-un studiu publicat în revista Journal of Anthropological Archaeology, faptul că, în mod contrar uzanțelor vremii, orașul Lagaș nu avea un centru și nici ziduri de apărare. Și a rezistat așa mii de ani, aflându-se în centrul unui regat care a purtat războaie cu mai toți vecinii, și reușind la un moment să îi cucerească pe majoritatea.

Cele mai noi studii topografice, în care s-au folosit drone și tehnologie de teledetecție de ultimă oră, au scos la iveală faptul că orașul se afla practic pe patru insule mari care fuseseră interconectate între ele prin canale și, ulterior, poduri. Cam cum e Veneția. Acest aspect nu doar că i-a oferit un sistem defensiv natural, ci a și permis dezvoltarea independentă a fiecărui sector al așezării.

Deși istoria orașului Lagaș este, încă, o mare necunoscută, arheologii tind să creadă că exodul populației s-a petrecut în urma secării mlaștinii care îi asigurase nu doar apărarea, ci și principala sursă de existență, favorizând o arhitectură înfloritoare. Fragilizat din cauze naturale, orașul – stat  ar fi fost în final distrus de elamiți.

Prima propagandă din lume

Marele oraș rămâne însă cunoscut și pentru faptul că de aici provine primul exemplu de propagandă. Una dintre primele reprezentări vizuale referitoare la război pe care le avem este Stela vulturilor de la începutul epocii sumeriene. Descoperită în Lagaș, stela formată din șapte fragmente, care se află în prezent la Muzeul Louvre din Franța, e considerată de istorici drept  cea mai veche propagandă de război. În centrul stelei este un bărbat de talie mare, care se crede că e zeitatea principală.

Într-o mână ține un buzdugan, iar în cealaltă poartă o plasă plină de bărbați goi. În vârful plasei se află un vultur care își întinde aripile. Imaginea sugerează că războiul era o modalitate de a-i liniști pe zei.  Bărbații goi din interiorul plasei ar fi fost soldați din armata inamică. Se pare că acești bărbați sunt ofrande sau sacrificii pentru zeul Ningirsu. Concluzia istoricilor este că sumerienii justificau mersul la război ca o modalitate de a-și mulțumi zeii. Acest lucru arată că războiul era împletit cu religia lor.