Prizonier în spațiu! Povestea ultimului cetățean sovietic, uitat 311 zile în cosmos

Ce nu ştia Sergei Krikalev însă era că, de pe orbita Pământului, avea să asiste neputincios la prăbuşirea imperiului care îl trimisese în spațiu. Când s-a întors, la 25 martie 1992, rubla se prăbuşise, oraşul său, Leningrad, îşi recâştigase vechiul nume, Sankt Petersburg, iar URSS-ul disparuse. Krikalev a petrecut 311 zile consecutive în spațiu, aproape dublu faţă de timpul planificat şi astfel a devenit simbolic „ultimul cetăţean sovietic”.

Misiunea de început

La 18 mai 1991, Krikalev se urca la bordul navei Soyuz TM‑12 şi pornea spre staţia Mir, în condiţiile în care era programat să se întoarcă în circa 5 luni. În acea perioadă, URSS-ul încă exista oficial, dar economia era fragilă, iar tensiunile politice se acumulau.

Obligația de a rămâne

Pe măsură ce lumea de dedesubt se schimba, misiunea lui Krikalev devenea tot mai lungă. Stația Mir primea vizitatori din ce în ce mai diverși, printre ei, cosmonautul kazah Toktar Aubakirov și astronautul austriac Franz Viehböck, însă niciunul nu fusese instruit pentru a-l înlocui într-o misiune de lungă durată.

Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit oficial, pe 25 decembrie 1991, totul s-a complicat. Finanțarea era incertă, centrul de lansare Baikonur se afla acum în noul stat Kazahstan, iar ideea de „cetățean sovietic” devenise un concept istoric. În timp ce liderii de la sol încercau să refacă instituțiile, Krikalev rămânea suspendat deasupra unei lumi fără țară, într-un spațiu care nu mai aparținea nimănui.

Într-un interviu ulterior, el a explicat cu o luciditate rece situația sa: „Spuneau că e greu pentru mine, și da, nu era bine pentru sănătatea mea. Dar țara trecea printr-o perioadă atât de grea, încât a economisirea banilor trebuia să fie prioritatea principală”.

Cum a ajuns politica până în cosmos

Deși putea folosi capsula de salvare pentru a reveni pe Pământ, Krikalev a ales să rămână. Dacă ar fi plecat, stația Mir ar fi rămas fără echipaj și ar fi fost pierdută. În mijlocul haosului politic și al colapsului unei superputeri, el a rămas la post, devenind, fără să-și propună, ultimul apărător al unui imperiu care nu mai exista.

Când s-a întors, nimic nu mai era la fel

Când Krikalev a revenit pe Pământ la 25 martie 1992, s-a confruntat cu o realitate total schimbată: oraşul său fusese rebotezat „Sankt Petersburg”, rubla fusese supusă inflaţiei galopante, steagul sovietic nu mai avea relevanţă, iar el devenise cetăţean al Federației Ruse. 

Această tranziție a făcut ca el să fie cunoscut drept „ultimul cetăţean sovietic”, pentru că a pornit în misiune sub steagul URSS-ului şi s-a întors sub alt drapel. 

Fizic, misiunea i-a pus corpul la încercare: pierdere de masă osoasă, slăbiciune musculară, expunere prelungită la radiaţii, toate tipice pentru şederile lungi în microgravitaţie.

Povestea lui Krikalev nu e doar o anecdotă spaţială spectaculoasă, ci un simbol al rupturii dintre epoci: un om trimis de un sistem care dispare instantaneu, care trebuie să rămână în slujba misiunii când „ţara care îl trimisese” nu mai are cum să îl susţină. 

De asemenea, el arată fragilitatea programelor spaţiale auto-suficiente într-o economie în criză și reaminteşte că oamenii de ştiinţă şi exploratorii spaţiali pot deveni „martori” tăcuţi ai schimbărilor geostrategice.

De la ultimul sovietic la primul cosmonaut rus în naveta americană

În ciuda experienței traumatizante, Serghei Krikalev nu s-a îndepărtat de cosmos. Dimpotrivă, a continuat să zboare, transformându-se într-unul dintre cei mai experimentați și respectați cosmonauți din istorie. După întoarcerea din 1992, el a fost reintegrat în programul spațial rus și a participat la misiuni internaționale, inclusiv în colaborare cu NASA, devenind un simbol al noii ere de cooperare ruso-americană.

În 1994, Krikalev a zburat la bordul navetei Space Shuttle Discovery (misiunea STS-60), fiind primul cosmonaut rus care a zburat vreodată într-o navetă americană, un gest istoric ce marca reconcilierea dintre două foste puteri rivale. Ulterior, a revenit în spațiu în 1998, 2000 și 2005, acumulând un total de 803 zile petrecute în spațiu, ceea ce l-a transformat pentru o vreme în omul cu cele mai multe zile în afara Pământului.

De-a lungul carierei, a fost decorat cu titlul de Erou al Federației Ruse, a lucrat în programul Expedition 11 la Stația Spațială Internațională și a contribuit la dezvoltarea modulelor rusești ale ISS. În prezent, el ocupă un rol de conducere în cadrul Roscosmos, supraveghind instruirea noilor generații de cosmonauți.

Destinul său demonstrează o adaptabilitate extraordinară: un om trimis în spațiu de o țară care a încetat să mai existe, dar care a reușit nu doar să supraviețuiască istoriei, ci să o depășească, continuând să scrie pagini noi în explorarea umană a universului.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!