Simona Ionescu / Redactor Șef

Biblioteca ce poate schimba lumea. Se află în Ecuador și are „cărți” de metal

Biblioteca ce poate schimba lumea. Se află în Ecuador și are „cărți” de metal
În anul 1973, o poveste captivantă a capturat imaginația publicului mondial: se spunea că ar fi fost descoperită o bibliotecă subterană alcătuită din plăci de metal, ascunsă în adâncurile junglei ecuadoriene. În anii 70 a fost considerată „cea mai incredibilă poveste a secolului”: s-au publicat articole în ziarele lumii, s-a scris o carte și s-au făcut expediții.

Celebrul scriitor Erich von Daniken, faimos pentru articolele sale despre extratereştri, a pretins că a intrat într-un sistem gigantic de tuneluri subterane din Ecuador, în care s-ar fi aflat o bibliotecă alcătuită din cărţi de metal.

Scriitorul a afirmat că plăci de metal „conțin relatarea istorică a unei întregi civilizații pierdute”

Biblioteca ce poate schimba lumea. Se află în Ecuador și are „cărți” de metal
Exploratorul Juan Morich, care susține că a descoperit biblioteca incredibilă. Sursă foto: captură video

Povestea începe cu Juan Moricz, un explorator argentino-maghiar născut în 1923, care a susținut că a descoperit un sistem vast de tuneluri subterane în provincia Morona-Santiago din Ecuador.

Conform documentelor notariale din 1969, Moricz a declarat că aceste tuneluri conțineau „obiecte prețioase de valoare culturală și istorică pentru omenire, constând din plăci de metal care conțin relatarea istorică a unei întregi civilizații pierdute”. El a afirmat că a fost ghidat de un trib indigen și că tunelurile se extindeau pe sute de kilometri sub Ecuador și Peru.

Sistemul gigantic de tuneluri de sub Ecuador

În 1972, Moricz s-ar fi întâlnit cu scriitorul Daniken, acestuia din urmă fiindu-i arătate tunelurile, nu şi biblioteca de metal, scriitorul povestind de acest lucru în cartea sa, intitulată „Aurul zeilor”. Acesta a susținut că aceste artefacte erau dovezi ale unor civilizații antice ajutate de vizitatori extratereștri, descriind pereții tunelurilor ca fiind „lustruiți” și formați din unghiuri perfecte.

„Pasajele tunelurilor formează unghiuri perfecte: uneori sunt înguste, alteori largi. Pereţii săi par a fi lustruiţi. Moricz mi-a spus că asemenea tuneluri se întind pe sute de kilometri sub Ecuador şi Peru (…)

Pentru a mine a fost cea mai incredibilă poveste a secolului; ar fi putut fi un SF, dacă nu le-aş fi văzut cu ochii mei. Nu e un vis sau o fantezie, ci o realitate. Sub continentul american se află un sistem gigantic de tuneluri… când şi cine le-a făcut, nu se ştie. Se află situate în adâncimea pământului şi au o lungime de mii de kilometri”, a specificat scriitorul.

Biblioteca cu cărți de metal este păzită de un trib indigen?

Povestea a luat o întorsătură dramatică în martie 1973, când revistele germane „Der Spiegel” și „Stern” l-au intervievat pe Moricz. Acesta a negat categoric că l-ar fi dus pe von Däniken în tuneluri, afirmând: „Däniken nu a fost niciodată în peșteri – decât poate într-o farfurie zburătoare. Dacă susține că a văzut biblioteca și alte lucruri el însuși, atunci asta e o minciună”.  

Moricz a explicat că discuțiile lor au fost doar conversații lungi, iar von Däniken ar fi fabricat detaliile pentru a-și face cartea mai atractivă. În interviul cu „Der Spiegel”, Moricz a confirmat existența tunelurilor, dar a refuzat să dezvăluie identitatea ghidului său, spunând doar că biblioteca era păzită de un trib indigen.

Von Däniken a admis ulterior, în 1977, că a dat poveștii un aspect dramatic, dar a insistat că a văzut artefactele. Această controversă a afectat credibilitatea lui von Däniken, dar nu a oprit interesul public.

Mulți susținători au argumentat că Moricz ar fi avut motive să nege implicarea, posibil pentru a proteja locația sau din cauza presiunilor externe. Chiar dacă Moricz a murit în 1991, povestea lui s-a oprit aici…

Expediția extraordinară în căutarea bibliotecii

Ca răspuns la afirmațiile lui von Däniken, inginerul scoțian Stan Hall a organizat în 1976 una dintre cele mai mari expediții speleologice din istorie, implicând peste 100 de persoane, inclusiv experți în geologie, biologie și arheologie, personal militar britanic și ecuadorian, o echipă de filmare și chiar astronautul american Neil Armstrong ca președinte onorific.

Expediția s-a concentrat pe Cueva de los Tayos (Peștera Păsărilor Uleioase), un sistem natural de peșteri din Munții Andes, considerat epicentrul poveștii. Echipa a cartografiat cu precizie peștera, descoperind caracteristici naturale impresionante, cum ar fi arcade de piatră și pereți neteziți de eroziune.

Au fost identificate artefacte arheologice datând din 3500 î.Hr., 40 de specii noi de lilieci, 100 de specii de fluturi și 200 de specii de gândaci. Totuși, nu s-a găsit nicio „bibliotecă de metal”, aur masiv sau tuneluri artificiale extinse. Geologii au concluzionat că multe formațiuni descrise ca „artificiale” erau rezultatul proceselor naturale, cum ar fi eroziunea apei.

Ghidul secret spune cum arată biblioteca secretă

Povestea devine și mai interesantă prin implicarea lui Petronio Jaramillo, un fost militar ecuadorian identificat ulterior ca posibilul „ghid secret” al lui Moricz. Hall l-a întâlnit pe Jaramillo în anii 1990, iar acesta a susținut că a vizitat biblioteca în 1946, la vârsta de 17 ani, ghidat de un prieten din tribul Shuar.

El a descris o cameră imensă cu rafturi pline de cărți de metal grele, gravate cu desene geometrice și inscripții, plus statui și un sarcofag translucid conținând scheletul unui gigant. Hall și Jaramillo au planificat o expediție în 1995, care însă s-a amânat din cauza unui conflict militar între Ecuador și Peru.

Ulterior, în 1997, planurile au fost oprite de instabilitatea politică. Din nefericire, Jaramillo a fost asasinat în 1998, ridicând speculații despre motive ascunse, deși nu există dovezi concrete de legătură cu povestea. Sau poate că nu se dorește ca biblioteca să fie găsită, pentru că s-ar schimba toată istoria omenirii?

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre
Stiri parteneri