Pierdută în cosmos de jumătate de secol, din când în când transmite mesaje ciudate. Imagini fantastice

Naveta Voyager 1 a fost lasată în 1977 la o distanță de 23,3 miliarde de kilometri față de Pământ. Voyager 1 încă cercetează spaţiul interstelar și reuşeşte să-i impresioneze pe oamenii de ştiinţă de la NASA, anunță CNN. Ea poate primi şi efectua comenzi trimise de la NASA, la fel cum poate aduna şi trimite date ştiinţifice pe Pământ. Însă, datele transmise de sistemul de control şi coordonare a atitudinii, care gestionează orientarea sondei în spaţiu, nu se potrivesc cu ceea ce face Voyager.

Voyager e cel mai îndepărtat obiect făcut de om

Sistemul de articulare şi control al atitudinii (AACS) îndreaptă antena sondei astfel încât ea să rămână orientată spre Pământ, iar Voygaer să poată trimite informaţii către NASA. Din locaţia interstelară în care este situată Voyager, lumina are nevoie de 20 de ore şi 33 de minute pentru a se deplasa într-un sens, astfel încât apelul şi răspunsul unui mesaj între NASA şi sondă durează două zile.

Echipa Voyager este de părere că AACS încă funcţionează, însă informaţiile transmise de acest instrument „par imposibil de descifrat”, susțin oamenii de știință. Printre înregistrările transmise de Voyager s-au aflat și „niște sunete bizare”.

Semnalul transmis de Voyager este la fel de puternic

Nu a existat nicio disfuncţionalitate care să pună sonda spaţială în „safe mode” până acum, declară NASA. Într-o situaţie de avarie ar fi realizate operaţiunile esenţiale, operațiuni care permit inginerilor de la sol să găsească sursa problemei şi să o soluţioneze. Totodată, nu pare a fi nicio avarie, iar semnalul transmis de Voyager este la fel de puternic, ceea ce înseamnă că antena este încă orientată spre Pământ.

Echipa încearcă să evalueze dacă aceste date incorecte provin direct de la acest instrument sau dacă interferarea cu un alt sistem este cauza.

„Până când natura problemei nu va fi înţeleasă mai bine, echipa nu poate anticipa dacă acest lucru va afecta modul în care sonda poate colecta şi transmite date ştiinţifice”, conform unui comunicat al NASA.

Era de așteptat să apară „probleme”

„Are o vechime de aproape 45 de ani, cu mult peste ceea ce au anticipat planificatorii misiunii. Ne aflăm şi în spaţiul interstelar, un mediu cu radiaţii ridicate în care nicio navă spaţială nu a mai zburat până acum. Aşa că există câteva provocări mari pentru echipa de ingineri. Dar cred că, dacă există o modalitate de a rezolva această problemă cu AACS, echipa noastră o va găsi”, a declarat Suzanne Dodd, manager de proiect pentru Voyager 1 şi 2 la Jet Propulsion Laboratory al NASA din Pasadena, California, conform CNN. Tot ea susține că era de așteptat să se recepționeze „semnale ciudate” în etapa aceasta a misiunii.

În cazul în care echipa nu depistează sursa problemei, s-ar putea să se adapteze la ea, a declarat Dodd. Sau, dacă o găsesc, problema poate fi soluţionată făcând o schimbare de software sau trecând pe un sistem hardware de rezervă.

Voyager a trecut pe sistemele de rezervă

Pentru a rezista în spaţiu, Voyager 1 a trecut pe sistemele de rezervă. În 2017, sonda a declanşat propulsoare care au fost utilizate în timpul întâlnirilor sale planetare iniţiale din anii 1970, şi care au fost operaţionale după ce au stat nefolosite timp de 37 de ani. Sondele vechi generează foarte puţină energie, astfel încât subsistemele şi încălzitoarele au fost oprite de-a lungul anilor, pentru a permite funcţionarea sistemelor critice şi instrumentelor ştiinţifice.

Voyager 2, „sora ei”,  continuă să funcţioneze bine în spaţiul interstelar la 19,5 miliarde de kilometri de Pământ. Comparativ, Neptun, cea mai îndepărtată planetă de Pământ, se află la doar 7,9 miliarde de kilometri distanţă.

Ambele sonde au fost lansate în 1977 şi şi-au depăşit durata de viaţă estimată.

Acum, ele au devenit singurele nave spaţiale care colectează date din spaţiul interstelar şi oferă informaţii despre heliosferă sau bula creată de soare care se extinde dincolo de planetele sistemului nostru solar.

Sursă foto: NASA