Poarta iadului din deșert. Originea craterului Darvaza din Turkmenistan – poreclit „ușa iadului” – este contestată, dar teoria cea mai largă acceptată implică o expediție sovietică de explorare a gazelor. Un geolog turcman susține că forajul a fost aprins în 1971, după ce s-a temut că ar emite gaze otrăvitoare. Acum arde de mai bine de patru decenii.

Poarta iadului

Craterul, care are o lățime de 69 de metri și o adâncime de 30 de metri. Este situat într-un câmp de gaze naturale din provincia Ahal din Turkmenistan, care are a șasea cea mai mare rezervă din lume.

George Kourounis, un explorator canadian, a devenit prima persoană despre care se știe că s-a aventurat în groapă în urmă cu ceva timp. Echipa de la National Geographic finanțat parțial expediția. Scopul a fost colectarea probelor de sol din fundul gropii, în încercarea de a stabili dacă viața poate exista într-un mediu atât de dur.

„Povestea din spatele modului în care a apărut craterul a fost învăluită în mister și nu există niciun alt loc ca acesta pe Pământ. Este foarte unic, nu există niciun alt loc în care să existe o groapă de metan ars care este expulzat de la sol cu presiune ridicată”, a spus Kourounis pentru National Geographic. 

Proiectul a durat 18 luni pentru a fi planificat. Echipa a pus la punct un sistem de șiruri de cabluri peste un defileu pentru a practica coborârea lui Kourounis. Chiar a avut un expert în cascadorii de la Hollywood care a dat foc de mai multe ori lângă el, pentru a-l „pregăti să nu intre în panică când va fi aproape de flăcări”.

Imagini ca în filmele de groază

Kourounis recunoaște că a fost puțin nervos înainte de expediție: „Când ai pus ochii pe crater pentru prima dată, este ca și cum ar fi ceva dintr-un film de science fiction. Ai acest deșert vast, întins, cu aproape nimic acolo. 

Și apoi există această groapă căscată și arzătoare…Căldura care iese din ea este arzătoare. Trebuie să-ți protejezi fața cu mâna de la marginea craterului. Aici mă gândesc, ok, poate că am mușcat puțin mai mult decât pot mesteca”

Pentru a rezista căldurii intense, Kourounis purta un aparat special de respirație, un costum reflectorizant de căldură și un ham de cățărare personalizat din Kevlar, astfel încât să nu se topească.

Craterul a devenit o atracție turistică în Turkmenistan. Kourounis spune că nu a avut probleme cu mulțimile de oameni care s-au prezentat în vizite. Au trecut doar câteva „grupuri turistice” și mai multe persoane cu cămile.

„Odată ce sunteți acolo, puteți merge cu mașina, coborâți din mașină. Mergeți până la margine și puteți să vă uitați chiar înăuntru, dacă doriți. Alegerea este a ta”, spune Kourounis.

Telefonul tău știe tot ce faci. Unde găsești harta ascunsă