M-am așternut ca zăpada, încet, dar sigur, în sufletul meu

Am plâns în ploaia timpului fără ca vreo ființă să mă vadă, m-am plimbat fără sens, spre nicăieri, și am aflat de la lună că tot ce este înrudit cu mine nu este rânduit cu nimeni.

Timpul este neîncrederea în noi, când nu ai limită de timp poți gândi ce vrei, poți trăi ce vrei…

Sunt cea care sunt dincolo de ceea ce eu sunt.

Sunt suflet noapte călătorie, iar noaptea călătoresc acolo unde este nevoie de mine.

Nu mă strig pentru că mă aud bine, nu mă bat pe umăr pentru că mă văd, deci vin spre mine și în brațe mă voi ține cât timp lumina va fi lumină.

De mine toate simțurile mi-au vorbit și sunt un vis adeverit ce se vede prin mine, peste mine, dincolo de mine. Prin lume, peste lume, dincolo de orice închipuire.

Visând, zburând, uitând de aripi, plutind pe valuri. Vreau tot ceea ce simt, iubesc tot ceea ce vreau, simt tot ceea ce iubesc. M-am așternut ca zăpada, încet, dar sigur, în sufletul meu, și rămân acolo cu fiecare sunet care vine și revine.

Suflet noapte călătorie devine o metaforă profundă a existenței umane. În fiecare suflet noapte călătorie transformă durerea în înțelepciune. Când sufletul tău pătrunde în noapte, când călătorește fără limite prin lumea internă, descoperi adevăruri ascunse. Această noapte de reflecție te duce acolo unde nici gândurile nu mai ajung, în regiuni ale conștiinței unde doar emoția vorbește. Chef Richard Abou Zaki, cu lacrimi pe obraz, în timpul filmărilor la Chefi la cuțite. Motivul îți rupe sufletul.

Elena Loreta Popa