Simona Ionescu / Redactor Șef
Misterul Porții Iadului din Hierapolis a fost descoperit, relatează BBC. Aceasta se găsește în Pamukkale, în vestul Turciei. Poarta Iadului e o formațiune enormă de rocă albă ce se ridică peste câmpia înconjurătoare. E, de fapt, un munte strălucitor de cascade de calcar pietrificate, încrețit cu stalactite înghețate și împletit cu sute de bazine spumante cu apă turcoaz.
Aceste formațiuni sunt travertine, stânci de calcar cu o vechime de peste 400.000 de ani, create printr-un proces lent de barbotare a izvoarelor minerale. Locul a intrat în Patrimoniul Mondial Unesco.
Chiar în vârful stâncilor albe din Pamukkale se află o atracție și mai fascinantă: ruinele frumosului oraș antic Hierapolis. Hierapolis a fost fondat de regii Attalid din Pergamon, la sfârșitul secolului al ll-lea Î. Hr., înainte de a fi preluat de către Romani în anul 133. Sub dominația romană, a devenit un oraș balnear înfloritor. E cunoscut că în secolul al lll-lea, oamenii veneau din tot Imperiul pentru a admira peisajul și pentru a se scălda în apele presupus vindecătoare.
Însă Hierapolis a fost, de asemenea, cunoscut în întreaga lume romană pentru un alt motiv. S-a spus că este locația Porții Iadului, un portal către lumea subterană. În subteran, respirația toxică a lui Cerberus, câinele monstruos cu trei capete ieșea din pământ, ucigând în numele stăpânului său, zeul Pluto.
Un altar – Ploutonion- a fost construit pe sit. Scriitorii vremii, inclusiv Pliniu cel Bătrân și geograful grec Strabo, au descris aceste sacrificii ca un spectacol înfiorător. „Păsările zboară până aici și atunci când ating perimetrul, își dau ultima suflare”, nota Strabo în Cartea 13 a enciclopediei sale, Geografie.
Astăzi, excavat și restaurat, locul pare de-a dreptul liniștit. O incintă dreptunghiulară umplută cu aproximativ 25 cm de apă limpede cu spumă minerală și o mică intrare arcuită pe o parte.
„Cum ar putea preoții supraviețui în timp ce animalele mor?” – s-a întrebat Hardy Pfanz, un biolog din Germania, de la Universitatea din Duisburg-Essen care studiază geogene de gaze – gaze emise în timpul proceselor geologice. Când a citit descrierile scriitorilor antici, a început să se întrebe dacă ar putea exista o explicație științifică.
El a ajuns la Poarta Iadului din Hierapolis în 2013. Răspunsul a fost banal de simplu. „Cu siguranță nu ne așteptam să primim un răspuns atât de repede. Am văzut zeci de creaturi moarte în jurul intrării: șoareci, vrăbii, păsări negre, mulți gândaci, viespi și alte insecte. Deci, am știut imediat că poveștile erau adevărate”, a relatat acesta.
Când Pfanz a testat aerul cu un analizor portabil de gaz, a descoperit motivul: nivelurile toxice de dioxid de carbon. Aerul normal conține doar 0.04% CO2, dar Pfanz a fost șocat să descopere că concentrația din jurul altarului atingea un prag uimitor de 80%. „O expunere de numai câteva minute la 10% dioxid de carbon te poate ucide”, a explicat omul de știință. E de la sine înțeles de ce mureau ființele expuse la o concentrație de opt ori mai mare decât cea considerată letală.
„Aceste niveluri ultra-ridicate de dioxid de carbon sunt cauzate de același sistem geologic care a creat izvoarele termale ale zonei și terasele de travertin. Hierapolis este construit pe falia Pamukkale. O zonă de falie tectonică activă de 35 km, unde fisurile din scoarța terestră permit apei bogate în minerale și gazelor mortale să scape la suprafață. Una dintre ele se execută direct în centrul orașului și în Ploutonion”, a mai explicat acesta.
Sursa foto: Instagram, Dailysabah.com
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
