Oamenii de știință au descoperit o etapă importantă în formarea stelelor, necunoscută până acum. Care e mecanismul

Și tocmai acești nori se prăbușesc în cele din urmă pentru a forma corpuri stelare fierbinți și dense. În plus, norii reușesc să încetinească rotația acestor stele în formare. Iată ce spun astronomii.

Ce rol au avut undele radio

O echipă de oameni de știință, condusă de cercetători de la Institutul Max Planck pentru Astronomie, a ajuns la această concluzie prin observarea prin unde radio a unei stele tinere într-un nor cosmic întunecat numit CB26. Acesta se află la aproximativ 460 de ani-lumină de Pământ.

Apoi au combinat aceste observații cu o varietate de tehnici de analiză și, în cele din urmă, au modelat fluxul de materie din jurul lui CB26. Descoperirile ar putea să fi dezvăluit modul în care unele stele se formează în norii de gaz care se prăbușesc fără ca propriul moment unghiular și rotația să le sfâșie.

Care sunt cei mai mari dușmani

Stelele se nasc atunci când regiuni prea dense de nori cosmici se prăbușesc sub influența propriei gravitații. Acești nori sunt compuși în cea mai mare parte din hidrogen, cu puțin heliu și câteva elemente mai grele, pe care astronomii le numesc „metale”.

Iar atunci când norii ating o anumită densitate și temperatură ca urmare a acestui colaps, în interiorul lor se declanșează un proces cunoscut sub numele de fuziune nucleară. Acest mecanism de fuziune transformă atomii de hidrogen din nori în atomi de heliu, formează o cantitate mare de energie și, astfel, se naște o stea.

Oamenii de știință au observat scurgerea de material în jurul unei stele tinere

O problemă de fond în această poveste este însă faptul că norii de gaz se rotesc ca urmare a faptului că posedă moment unghiular, iar fizica spune că momentul unghiular trebuie să fie conservat. Acest lucru este cuplat cu faptul că diametrul tot mai mic al norului (pe măsură ce se transformă într-o stea asemănătoare unei sfere) înseamnă că acesta s-ar roti mai rapid în timp.

Adică… echivalentul cosmic al unui patinator pe gheață care își trage brațele pentru a se roti mai repede. După 20 de ani în care astronomii au vânat astfel de dovezi, în 2009, Launhardt și colegii săi au reușit să observe scurgerea de material în jurul unei stele tinere din CB26 – unul dintre cele mai apropiate sisteme de discuri cunoscute din jurul unei protostele.

Au fost folosite antene Plateau de Bure Interferometer

Observațiile au fost făcute cu o serie de antene numite Plateau de Bure Interferometer, care împreună acționează ca un radiotelescop unic și masiv, capabil să detecteze caracteristicile de emisie chiar și ale moleculelor individuale. Concentrându-se asupra emisiilor de monoxid de carbon, echipa a observat schimbarea luminii care indică mișcarea de îndepărtare de Pământ – întinderea lungimilor de undă numită deplasare spre roșu și comprimarea lungimilor de undă spre Pământ.