Phoenix, după 60 de ani. Marea reunire de la Timișoara a răscolit scandalurile dintre membrii trupei

Phoenix, după 60 de ani. Marea reunire de la Timișoara nu e cu toată lumeaConcertul aniversar Phoenix va începe diseară la ora 19,30, acesta fiind inclus în manifestările ocazionate de Ziua Timișoarei. Timișoara e orașul unde a luat ființă cea m ai celebră trupă rock românească. Organizatorii au gândit concertul ca o revenire a tuturor foștilor membri ai trupei pe scenă, alături de nucleul care a continuat activitatea acesteia. Unii din ei nu pot veni din cauza faptului că sunt bolnavi, alții însă au refuzat, cu gândul la alte angajamente.

Nicu Covaci a anunțat, într-o conferință de presă, luni, că Moni Bordeianu, care este foarte bolnav și nu poate să vină. Alți doi foști membri importanți au refuzat participarea. În trecut aceștia au fost certați cu Nicu Covaci, dar acesta spune că lucrurile s-au reglat între ei.

„Ioji Kappl și Mircea Baniciu au fost în Phoenix. Și, de data asta, pentru că sunt 60 de ani de Phoenix, mi-am călcat pe inimă și i-am invitat pe toți, pentru că lumea trebuie să vadă un lucru frumos, o prietenie între toți care am pus sufletul la formația asta. Toți. Dar interesele personale sunt mai importante astăzi, că trăim în capitalism. Și atunci e mai important să-ți faci treaba ta”, a mai declarat Nicu Covaci.

Mai întâi, s-au numit „Sfinții”. Au schimbat numele ca să nu aibă probleme cu cu autoritățile

În anii 60, muzicienii care apăreau pe scenă erau statici, cu microfonul în mână, îmbrăcați la costum, ”tunși rași și frezați” și cântau. Când a apărut trupa Phoenix a fost o nebunie: contraziceau toate normele: pletoși, într-o mișcare permanentă.  La începutul anilor ’60, împreună cu un coleg de şcoală, Kamocsa Bela, Nicu Covaci a creat o formaţie de chitarişti, care se numea „Sfinţii”, nume pe care l-au păstrat până în 1964, când l-au tranformat în Phoenix, pentru a evita conflictele cu autoritățile vremii.

În perioada 1964-1966, Phoenix a cântat în săli studenţeşti şi în cluburi din Timişoara piese din repertoriul unor formaţii celebre la acea vreme „Beatles”, „Rolling Stones”, „Monkees” sau „Animals”. Trupa a început să fie invitată la Bucureşti, în emisiuni de televiziune, devenind cunoscută în toată ţara. După primul concert susținut în Bucureşti, în anul 1965, la I.A.T.C., Cornel Chiriac a invitat formaţia Phoenix să înregistreze la Radio România.

Atunci au înregistrat piese ca „Ştiu că mă iubeşti şi tu”, prelucrările folclorice „Dunăre, Dunăre” şi „Bun e vinul ghiurghiuliu”. Tot atunci, membrii formaţiei au început colaborarea cu textierul Victor Cârcu, care a scris versurile primelor hit-uri ale trupei „Vremuri”, „Şi totuşi ca voi sunt”, „Nebunul”, „Floarea stâncilor”, înregistrate pe două EP-uri Electrecord, tirajul fiind epuizat rapid.

Membrii formației au fugit din țară ascunși în boxele Marhall

Lucrurile au avansat teribil. După plecarea primului solist al formației, Moni Bordeianu, în SUA, trupa a fost interzisă de comuniști, un an. Acesta a fost și momentul în care ideea plecării dintr-o Românie în care devenea pe zice ce trecea imposibil să te exprimi, a devenit singura validă pentru niște tineri care doreau să trăiască liber.

În 1978, Nicu Covaci îi scoate din țară pe o parte din membrii trupei Phoenix în boxele audio Marshall, care, oficial, erau trimise în Germania firmei producătoare, pentru moficări necesare în vederea concertelor. Mulți dintre cei plecați au rămas în străinătate și după căderea comunismului. Valeriu Sepi a ajuns în Germania, apoi în Cambodia și în final a trăit o viață în Singapore, unde a activat ca arhitect, în timp ce Nicu Covaci a ajuns în Germania și mai apoi în Spania.

Nicu Covaci, pictură monumentală în Germania

Absolvent al Facultății de Arte Plastice de la Timișoara Nicu Covaci s-a consacrat ca artist plastic în străinătate. La Osnabruck, în Germania,  a pictat și a predat. Acolo are expusă o pictură pe pânză lungă de 46 de metri, „Gladiator 2000”, care a fost, multă vreme, cea mai mare pictură pe pânză din lume. Întors în România, în 2014, acesta povestea  că s-a reapucat de pictură lucrând la o serie de 10 lucrări cu jucători de polo călare. În același an echipa lui a început demersurile pentru intrarea artistului în rândul Uniunii Artiștilor Plastici.

Valeriu Sepi, membru UAP Timișoara din 2014

Și fostul percuționist de la Phoenix, Valeriu (Puiu) Sepi a făcut demersurile de intrare în Uniunea Artiștilor Plastici în 2014.  Și el a fost absolvent al Facultății de Arte Platice din Timișoara. Stabilit în Singapore, acesta a decis să se reîntoarcă acasă.

Percuționistul trupei Phoenix și designerul grupului, Valeriu Sepi, s-a alăturat în 1971 trupei Phoenix, din prietenie pentru Nicu Covaci. Acesta i-a fost ca un frate.  O vreme, tatăl lui Sepi şi mama liderului Phoenix au avut o relație. A lui a fost ideea confecţionării imenselor capre din lemn din opera- rock „Cei ce ne-au dat nume”, pe care le-a recreat în Studiourile Buftea, la aniversarea a 40 de ani a legendarei formaţii timişorene. „Caprele” sunt niște instrumente unice de percuție, care se regăsesc și în albumele „Cantafabule” sau „Mugur de fluier”.

În 2017, Sepi a expus o operă monumentală în Palatul Parlamentului. Ceea ce l-a preocupat întotdeauna pe Sepi, spun criticii, a fost desenul, prin ceea ce înseamnă acesta cu adevărat. Pentru că la fel ca omul, nici desenul nu poate atinge perfecțiunea, dar se poate apropia de ea tocmai prin punerea în valoare a imperfecțiunilor. Atunci când desenează, Valeriu Sepi se luptă cu desenul, cu linia aceea care vine din sine și merge înspre sine.