Povestea mașinilor din colecția exorbitantă a Țarului Nicolae al II-lea. Nu se mai oprea din cumpărat

Prima dată când Nicolae al II-lea a cunoscut oficial un vehicul cu motor a fost în 1896, când a vizitat Expoziția industrială și de artă din întreaga Rusie din Nijni Novgorod.  Dar nu i-a acordat prea multă atenție, preferând degustările de vinuri la pavilionul Prințului Golitsyn, după cum s-a consemnat în epocă.

Abia în 1904 împăratul Nicolae a experimentat prima sa plimbare cu mașina, scrie Russia Beyond.  Mai întâi, fratele său, Marele Duce Mihail, și apoi, Prințul Vladimir Orlov, membru al anturajului împăratului, l-au dus pe Nicolae al II-lea pentru o plimbare cu mașinile lor – Prințul Orlov, de exemplu, l-a dus pe țar la o tură în elegantul său Delaunay-Belleville.

Acest vehicul era  una dintre cele mai scumpe mașini ale vremii.  „Nu am avut niciun accident cu pietonii;  desigur, am fost întotdeauna extrem de atent, pentru că am crezut că este imposibil ca mașina țarului să-i lovească pe supușii săi ”, își amintește prințul Orlov, conform sursei citate.

În 1905 Țarul dă ordin să se cumpere mașini

Curând, plimbările au început să aibă loc zilnic.  În 1905, Nicolae al II-lea dorea să aibă propriul său garaj. „Nu putem continua să abuzăm de bunătatea lui Orlov. Cumpărați două sau trei mașini și instruiți-l pe Orlov să o facă, el înțelege asta mai bine decât orice profesionist”, le-a scris Nicolae al II-lea directorilor săi.

În 1905-1906, au fost construite garaje din Tsarskoe Selo și Peterhof, două reședințe de vară ale Familiei Imperiale.  Patru mașini Mercedes Benz au fost cumpărate inițial pentru Împărat și familia sa, apoi au fost achiziționate mai multe mașini.

Până la sfârșitul anului 1906, peste 100.000 de ruble s-au cheltuit numai pe mașini – o sumă uriașă când se consideră că plata anuală pentru un ministru al guvernului era de aproximativ 1.000 – 1.500 de ruble.

Două mașini au costat cât peste salariile anuale ale tuturor miniștrilor

În 1907, „Garajul Majestății Sale Imperiale” a fost înființat ca parte a Ministerului Curții Imperiale.  Pentru Împărat au mai fost cumpărate doar mașini de top: Мегсеdes Benz, Delaunay-Belleville, Renault, Peugeot, în 1911, două mașini Rolls Royce „Silver Ghost”. Până în 1917, nouă mașini din garaj au fost folosite de împărat și familia sa, în timp ce alte 17 mașini au fost folosite de anturajul familiei imperiale.

Din fondurile națiunii s-au risipit sume uriașe pentru a susține fascinația țarului pentru mașini: 77.277 de ruble în 1906, 69.700 de ruble în 1907, 65.000 de ruble în 1909, mai arată sursa citată.

În 1911, alte două Rolls Royce au costat 96.681 de ruble – mai mult decât plata anuală a tuturor miniștrilor guvernamentali la un loc. S-a ajuns până acolo încât micul Alexei, moștenitorul tronului, avea și el propria mașină – un Peugeot „Bebe”, de 2,4 metri lungime și 1,1 metri lățime.

Mașina personală a țarului a fost cea mai scumpă din lume

Mașina personală a împăratului, un Delaunay-Belleville, a fost probabil cea mai scumpă mașină a vremii.  Avea 5,5 metri lungime și peste doi metri înălțime – special făcut mai înaltă

decât un Delaunay-Belleville obișnuit, astfel încât împăratul să poată sta drept înăuntru, așa cum îi plăcea să facă când trecea pe lângă soldații armatei sale sau pe lângă mulțimile de oameni.

De asemenea, Nicolae al II-lea a insistat că toate mașinile sale trebuie să fie „deschise” – în stil cabriolet, el fiind ferm în convingerea sa că „poporul ar trebui să-și poată vedea suveranul”.

 

Adolphe Kégresse, unul dintre șoferii țarului, inginer la bază, a inventat un mecanism special numit șina „Kégresse” – un aparat care poate fi atașat la o mașină pentru a o transforma într-o semișenilată – s-a dovedit a fi destul de util pentru călătorii în perioadele de iarnă grea, cu zăpezi caracteristice zonei geografice.

Sursa foto: Russia Beyond, Instagram