Simona Ionescu / Redactor Șef

Puiu Călinescu a învățat de la Stan și Bran să fie actor. Aseară s-a vorbit mult despre „Trandafir” din „BD, la munte și la mare”

Puiu Călinescu a învățat de la Stan și Bran să fie actor. Aseară s-a vorbit mult despre „Trandafir” din „BD, la munte și la mare”
Aseară, la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” a avut loc un mare spectacol sub numele de „Galele Savoy”. A fost un omagiu adus marilor artişti care au jucat pe scena sălii SAVOY. Printre ei și inegalabilul actor de comedie Puiu Călinescu.  

Toți marii artiști care şi-au legat numele şi cariera de spectacolul de revistă au fost readuși în memoria publicului de mari actori și cântăreți de astăzi. Prezentatorul spectacolului a fost Octavian Ursulescu, iar printre invitați s-au numărat Monica Anghel, Alin Gheorghişan, Vasile Menzel, Valentina Fătu și Vasile Muraru.

E bine de ştiut că sunt multe momente in memoriam în aceste gale. Mi se pare o formă de respect, de preţuire pe care Vasile Muraru, managerul teatrului, şi Valentina Fătu, partenera sa din atâta scenete şi momente extraordinare de comedie, le-au gândit. Au fost omagiaţi astfel, în momente in memoriam, Nicu Constantin, Jean Constantin, Stela Popescu, Cristina Stamate, Nae Lăzărescu, Puiu Călinescu şi vor fi şi alţii. Nu sunt uitaţi eroii Revistei româneşti. Aceştia au fost nişte eroi, în vremuri foarte grele au făcut umor şi au adus bucurie oamenilor”, a spus Octavian Ursulescu.

Totuși, momentul principal In memoriam a fost dedicat marelui actor Puiu Călinescu. Despre acest îndrăgit comediant, unul dintre eroii nemuritori din seria „BD-urilor”, o să citiți o poveste. O poveste din viața lui, spusă cândva de fiica sa, Carmen.

A crescut fără mamă, fără tată şi a fost bătut de mătuşi

Contemporanii l-au numit ”Luis De Funes al României”, după celebrul actor francez. Marele actor de comedie Puiu Călinescu a făcut să rădă generații de spectatori, iar rolul Trandafir din seria B.D. l-a făcut nemuritor. Nu avea studii de actorie.

Cu mulți ani în urmă, unica fiică a actorului Puiu Călinescu, a vorbit într-un interviu acordat ziarului Jurnalul național despre tatăl ei așa cum publicul nu avea cum să-l cunoască.

„Perioada lui de glorie a început, prin anii ’70, cu <Sonatul lunii > la Boema. Nu se putea circula pe stradă când avea spectacol! Biletele se vindeau cu o săptămână înainte. Câştiga foarte bine, dar cheltuia totul cu noi, copiii, cu mama… Le-a ajutat până şi pe mătuşile care îl bătuse în copilărie”… Alexandru Călinescu (Puiu fiind numele de scenă) a avut o copilărie tristă. „Nu a avut parte de nici o jucărie! Nouă, mie şi surorii mele, Silvia, ne-a oferit totul!, a spus Carmen Călinescu.

A crescut fără mamă, fără tată şi a fost bătut de mătuşi, dar a devenit un om care a dăruit altor oameni atâta bucurie!

Mama lui, Fotina Călinescu a răcit la un bal şi a murit când el avea 5 ani. Iar tatăl lui a fost actorul Jean Tomescu, din Craiova”. Mătuşile din partea mamei au devenit responsabile de soarta juniorului şi au încercat să-l educe, pentru a se alege ceva din puiu’ de om. Şi s-a ales!

„Nu prea îi plăcea cartea şi mătuşile l-au trimis la muncă. Aşa a început tata să lipească afişe. Mama l-a cunoscut prin 1944. A fost o iubire nebună. Mama, fată de pension, cu fiţe, avea o prietenă şi mergeau împreună la film. Taică-miu juca în pauză la cinematograf. Se uita la Stan şi Bran, la Charlie Chaplin şi apoi intra şi juca… Ei au fost profesorii lui! ”, a povestit fiica actorului.

Socrii nu l-au vrut de ginere, dar au ajuns la mâna lui

Părinţii viitoarei soții a artistului nu au fost prea încântaţi de tânărul Călinescu. Dar destinul a întors lucrurile.

„A venit bombardamentul, iar bunicii din partea mamei au avut mult de suferit. Au rămas fără nimic”.

Puiu Călinescu i-a ajutat. Își iubea soția care îi dăruise două fete, pe Silvia și pe Carmen.

„Tata se ridicase şi devenise actor, putând să ajute familia financiar. Nu te puteai supăra pe el. Era un om care te făcea să lupţi, să nu fii deprimat, să nu clachezi niciodată. Spunea că, dacă nu-ţi chiorăie stomacul şi n-ai pantofii rupţi, e tot ceea ce îţi trebuie ca să fii fericit. Nu a ţinut la bani. Voia ca toată lumea din jurul lui să fie mulţumită”, spunea Carmen Călinescu.

În 1984, a intrat în trupa de Teatru de comedie „Constantin Tănase”., fără să aibă studii de actorie. Spectacolele de pe Calea Victoriei, care umpleau sălile, cu titlurile lor trăsnite, „Un băiat de zahăr ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor” au fost scrise și interpretate de el timp de 10 ani.

Anul 1970, regia Mircea Drăgan, fotograf de platou Raru Bănică.

Notorietatea sa s-a datorat în special filmelor ecranizate ca „BD la munte și la mare” (1971) și „Nea Mărin Miliardar” (1979). A și scris pentru televiziune filmele „La un restaurant de lux” (1994) și „Informații-gară” (1971).

Fata cea mare a murit subit

„În 1995, sora mea, Silvia, a murit la 50 de ani – spune mezina. Între mine şi ea era o diferenţă de 11 ani. Iar tata a plecat, doi ani mai târziu, la 16 mai 1997. A fost cumplit! Sora mea a avut o moarte fulgerătoare. Era văduvă şi rămăsese singură. Băiatul ei, Bogdan, era plecat la mare. În 1995 nu prea erau telefoane mobile să ţinem legătura.

Eu, cu mama şi cu tata, eram în vacanţă, la Predeal. Când ne-am întors în Bucureşti, am sunat-o pe Silvia, dar nu răspundea. Am mers şi am spart uşa. Ea era moartă în hol. Făcuse comoţie cebrală. Cea mai grea încercare peste care trebuie să treacă un părinte! Să trăiască să-şi vadă copilul adormit pe veci”, s-a destainuit urmașa actorului.

Puiu Călinescu a murit în 1997

Primele semnale, că ceva nu e în ordine, au apărut prin luna martie 1997, când a început să nu mai vadă şi să i se facă rău pe scenă. A mers la Spitalul Militar. Suferise un preinfarct. Dar, a continuat să joace. Pe 1 Mai 1997, a fost cu familia la Sinaia, i s-a făcut rău şi au hotărât să-i facă o ecografie. Era grav. A doua zi l-au dus de urgenţă la Spitalul Floreasca, unde a fost internat la reanimare.

Cu o zi înainte de a muri dădea semne că se simte mai bine. Pe 16 mai 1997, fiica sa, Carmen, îl găseşte glumind cu asistentele în salon. Îl lasă şi pleacă ceva mai liniştită la şcoala unde preda (ca profesoară), spunându-i că vine să-l vadă după-amiază. La ora 17, când vrea să intre în salon, i se spune că a decedat.

„În acel moment am simţit că mă prăbuşesc, cu punga în care aveam supa şi compotul pe care şi le dorise. Am apucat să văd că în patul lui era altcineva. Când plecasem dimineaţa de la spital, era bine, vorbea, şi nu înţelegeam ce s-a întâmplat. Mi s-a spus că decedase la 16.45”, a povestit Carmen Călinescu.

Carmen Călinescu, fiica artistului, a povestit despre ultimele clipe din viața acestuia: ”Era înconjurat de asistente, le spunea glume și, din senin, a făcut un stop respirator. A murit cum și-a dorit, cu zâmbetul pe buze!”

 

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre