Adevărul despre cum a trăit Mioara Roman în azilul din Snagov. Ce se întâmpla când avea poftă de dulce

Până la sfârșitul vieții, Mioara Roman a fost o femeie elegantă, rafinată, cu hobby-uri și dorințe. Iată cum a trăit ultimele luni pe acest pământ în azilul din Snagov.

Moartea Mioarei Roman a îndurerat o Românie întreagă. Foști studenți, prieteni, chiar și oameni care doar au văzut-o la televizor o plâng pe femeia puternică, care părea nemuritoare. Ultimele luni din viață și le-a petrecut la un azil din Snagov, prietenă cu toți rezidenții-pacienți de acolo, în condiții de lux. Mioara Roman a stat singură într-o cameră de 24 de metri pătrați, beneficiind de toate îngrijirile necesare.

Cele mai șocante dezvăluiri despre soția lui Petre Roman. Silvia Chifiriuc are un trecut amoros remarcabil
Fiul Dianei Șoșoacă uimește cu mesajul pe care i l-a adresat mamei: „La cât ești de bombă…”

Nu s-a simțit niciodată singură, pentru că era vizitată des atât de familie cât și de prietenii care nu au uitat-o. Era iubită de toată lumea, iar diminețile erau mai frumoase când apărarea la masă și îi bucura pe toți cu prezența ei.

„Avea masa ei favorită”

Obișnuită să trăiască în lux, Mioara Roman avea „masa ei favorită” și niciodată nu a creat probleme. În seara dinaintea morții a fost la fel de bună și jovială, de aceea „trecerea ei în neființă a fost o veste tristă. (…) Pe măsura bunătății pe care a avut-o, și trecerea ei a fost una lină, în somn, fără probleme. Nu se simțise rău, nu a avut nimic cu o zi înainte”.

Îndrăgostită de dulciuri

Pentru că nu avea restricții de mâncare, Mioara Roman era răsfățată cu tot ce își dorea. „Avea dorințe de la anumite feluri de mâncare, fructe… Îi plăceau dulciurile, ea nu avea restricții, dar îi dădeam cu măsură, încât să nu o dezechilibreze”, a declarat patronul azilului Raul Pătrașcu pentru Cancan.

Mioara Roman a rămas până în ultima clipă interesată de tot ce era nou. Îi plăcea mult să citească, mergea la activități de grup, în special la cele de memorie, „rebus, suddoko, la cele de lucru manual, de la decorațiuni simple la cele de sărbători. Avem mai multe biblioteci, îi spuneam ce cărți avem, îi aduceam ce dorea sau își lua și dânsa, singură, iar după amiaza citea la un ceai”.