Simona Ionescu / Redactor Șef

Adio, Mihnea Petru Pârvu! Te-am iubit pentru iubirea ta curată pentru presă

Adio, Mihnea Petru Pârvu! Te-am iubit pentru iubirea ta curată pentru presă
Nu pot să scriu despre Mihnea. Făcea parte din viața mea și eu din a lui de 27 de ani. Ar fi cum aș scrie despre mine. Au făcut-o alții. Eu nu pot. Pot doar spune că mi-a fost mereu aproape, că ”nu l-am lăsat din brațe” pentru că iubea al naibii de tare această meserie de gazetar. De aceea nu trebuie să plece din această lume a cititorilor fără gândurile de regret ale foștilor colegi, fără „dezvăluirile” lor despre cine era reporterul de cursă lungă Mihnea Petru Pârvu.

„Nimeni n-a scris ca tine”

Psihiatrul Gabriel Diaconu, colaborator constant al ziaristului în paginile EVZ, în anii 2010-2015: „Mihnea, tu n-ai fost jurnalist. Și tu mi-o spuneai frecvent, că tu nu ești doctor și n-ai fost reporter. E simplu să spui despre altul ce n-a fost. Dar amândorura ne-a fost frică vreodată să gândim că suntem scriitori. Căci, ce, am scris vreodată o carte? Lasă sutele de articole împreună, fiecare vine, trece, suntem blestemați uitării.

Dar, atunci, ce-ai fost? N-ai fost prieten. Sau, dacă ar fi să fi fost, ai fost genul de prieten căruia te gândeai de două ori dacă să-i răspunzi la telefon, pentru că nu sunai să dai, dar sunai să ceri. Sau, deja îmbălsămat, să trăncăni. Sau, pățit din ce în ce mai des cu diverse bobâlne medicale, să rogi. Sau, falit, să capeți. Cu toate astea când dădeai la o parte tot jegul personalității tale, toate ciudățeniile și afuriseniile, toate zdrențele inutile ale firii acolo, bine ascuns, și astăzi stins, stătea un strop de geniu. În fapt, de drept, nimeni n-a scris ca tine, nimeni n-a desenat vreodată în cuvinte atât de minunat lucruri altfel banale. Astfel ar trebui să fie oricine vrea a fi, vreodată, umil supus al vorbei. Când smerit. Când tiranic.

Unul din cei mai cunoscuți și talentați jurnaliști, Mihnea Petru-Pârvu s-a stins din viață! Dumnezeu să-l odihnească-n pace!

Să pui genunchiul pe verb, să sugrumi silaba. Dar și să eliberezi nenumărat frumoase epitete. Și de câte n-am scris, tu și cu mine, împreună.(…)

Odată am apărut într-o emisiune în care, la final, ne-am fotografiat toți cu nas de bufon. M-ai sunat furios și m-ai înjurat băi, scoate poza aia de la profil, o să fii dracu mare cândva și-o să te scoată ăștia de claun (sic!). Mare cândva. Ai fi meritat, Mihnea, să fi fost mare cândva.

Mai mare, mult mai mare decât deja ai fost. Ai fi meritat și o brumă de înțelegere a bolii tale. A venit prea puțin, prea târziu. Așa că te-ai dus. Cum doar inocenții se pot duce. Nu mă îndoiesc, știindu-ți firea, că de vei fi în Rai, o să faci reportaje despre curvăsăria dosită a sfinților. Și dacă vei fi în Iad, ce atmosferă, ce intrigă, ce text va mai ieși de-acolo. Și de la metri sub pământ tot vei găsi un rost să scrii, să comentezi acid cum că nu bate vântul pe acolo. Nu se mai simte marea. Noroc că te învârți, odată cu Planeta, mereu în jurul soarelui”.

 

 

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre