Anouk Aimée, steaua cinematografiei franceze s-a stins. Patru căsătorii pasionale și vorbele lui Federico Fellini i-au marcat viața

Lumea artistică din Franța este în lacrimi. Pentru Paris Match, marele regizor Claude Lelouch a povestit cum a cunoscut-o și a început colaborarea, plină de succes, cu Anouk Aimée.

„Pregăteam filmul „Un bărbat și o femeie” pentru care îl angajasem deja pe Jean-Louis Trintignant, căruia îi căutam parteneră. După ce menționează mai multe nume, Jean-Louis îmi povestește despre Anouk Aimée, pe care o place foarte mult și care filma atunci cu Federico Fellini [„La dolce vita”, „8 1/2”] și Jacques Demy [„Lola”]. Am sunat-o la Roma, i-am explicat că urma să regizez o poveste de dragoste între un bărbat și o femeie și că eram în căutarea unui bărbat și a unei femei mai mult decât a unui actor și a unei actrițe. Ea a spus Da imediat”.

Așa a început pregătirea unui film care a făcut istorie – Palme d’Or și Oscar pentru cel mai bun film străin și cel mai bun scenariu, dar și prietenia trainică dintre Anouk și Claude Lelouch.

Debut la 13 ani

Anouk Aimée s-a născut în 1932 cu numele Nicole Françoise Florence Dreyfus în Paris, Franța. A fost fiica actriței Geneviève Sorya (născută Durand) și a actorului Henri Dreyfus. În timpul ocupației naziste, părinții săi au mutat-o la țară pentru siguranță, iar ea a folosit numele mamei pentru a evita persecuțiile din cauza originii evreiești a tatălui său, care ulterior și-a schimbat numele în Henry Murray.

Cariera ei artistică a început într-un mod neașteptat. Pe când avea 13 ani și se plimba prin Paris cu părinții ei, tânăra Françoise Sorya a fost descoperită de regizorul Henri Calef, care a întrebat dacă ar putea juca un rol în viitoarea sa producție „La Maison Sous la Mer” (1947). 

A preluat numele primului personaj pe care l-a jucat 

Astfel, Françoise și-a luat numele profesional Anouk după personajul pe care urma să-l interpreteze. Curând după aceea, a acceptat un rol în „La Fleur de l’Age”, iar regizorul Marcel Carné i-a adăugat Aimée la numele de scenă. 

Deși filmul nu a fost finalizat, scenaristul Jacques Prévert a fost atât de impresionat de talentul ei încât a scris un scenariu inspirat de „Romeo și Julieta” pentru ea. Așa a ajuns Anouk Aimée să joace rolul Julieta în „Îndrăgostiții din Verona” (1949).

Și-a pus cariera pe pauză după căsătorie

Succesul acestui film i-a lansat cariera, care a inclus aproximativ 74 de lungmetraje, spectacole de teatru și câteva filme și miniserii de televiziune. Cele mai mari succese ale sale au fost „La Dolce Vita” (1960) de Federico Fellini, „Lola” (1961) de Jacques Demy și „Un bărbat și o femeie” (1966) de Claude Lelouch, pentru care a câștigat un Glob de Aur și Oscarul. 

Cu toate acestea, Aimée a ales să lucreze în mod neregulat, sacrificând fericită cariera pentru o viață privată, inclusiv o absență de pe ecran în primii șase ani de căsătorie cu actorul Albert Finney.

A fost căsătorită de patru ori 

Anouk Aimée a fost căsătorită de patru ori. Prima ei căsătorie a fost cu regizorul greco-francez Nikos Papatakis, cu care a avut o fiică, Manuela Papatakis. După divorțul de Papatakis, s-a căsătorit cu actorul și regizorul britanic Albert Finney în 1970. Această relație a fost una semnificativă în viața ei, însă a durat doar până în 1978, când cei doi au divorțat.

A treia căsătorie a fost cu sculptorul și pictorul Pierre Barouh, care a contribuit, de asemenea, la coloana sonoră a filmului „Un bărbat și o femeie”. Însă această relație nu a fost una de lungă durată. În cele din urmă, Aimée s-a căsătorit cu autorul și scenaristul portughez José Fonseca e Costa, dar și această căsnicie s-a terminat în divorț.

A jucat în filme până la 87 de ani 

După o carieră strălucită în anii ’60 și ’70, Aimée a continuat să joace în filme remarcabile, cum ar fi „The Birch-Tree Meadow” (2003), unde a interpretat rolul unei supraviețuitoare a Holocaustului, și „Happily Ever After” (2004), în care a jucat rolul mamei personajului principal, Vincent. În 2006, a apărut în „Hotel Harabati”, iar în 2009, a revenit la colaborarea cu Claude Lelouch pentru „Ces Amours-là”. Deși acest film a fost o dezamăgire, Aimée a continuat să lucreze cu cineaști prestigioși, inclusiv în „Tous les Soleils” (2011) de Philippe Claudel.

În 2019, Anouk Aimée a revenit pentru un ultim film cu Lelouch și Jean-Louis Trintignant, co-starul ei din „Un bărbat și o femeie”. Filmul „Les plus belles années d’une vie” a fost continuarea poveștii din ”Un bărbat și o femeie”, care a explorat temele iubirii și memoriei la o vârstă înaintată.

Și-a dedicat viața cinematografiei

Aimée a trăit în Montparnasse, Paris, alături de fiica sa, până la moartea ei, la vârsta de 92 de ani. Astfel, viața și cariera ei au rămas un testament al talentului și frumuseții sale nemuritoare: „Împreună cu fiica mea Galaad şi cu fiica mea cea mică, Mila, suntem profund îndurerate să anunţăm moartea mamei mele Anouk Aimée. Am fost aproape de ea când s-a stins din viaţă, în această dimineaţă, în casa ei din Paris’, a scris Manuela pe rețelele sociale, la moartea mamei sale. 

De-a lungul vieții, Anouk a avut relații de prietenie și colaborare cu numeroși cineaști și actori renumiți, menținându-și reputația de una dintre cele mai elegante și talentate actrițe ale generației sale. Viața ei personală, deși marcată de relații și căsătorii multiple, a fost una plină de pasiune și dedicare pentru arta cinematografică.

În propriile ei cuvinte 

Într-un interviu din 2007, frumoasa actriță dezvăluia marele secret pe care l-a învățat de la regizorul Federico Fellini. Prezența ei „distantă, dar seducătoare pe ecran”, precum și aerul „regal, inteligent și enigmatic” își aveau explicația într-o lecție a marelui regizor pe care Aimée și-a însușit-o foarte bine. 

„Fellini a fost cel care m-a învăţat acest lucru: Cel mai important lucru dintre toate este să asculţi, să asculţi doar ce spun celelalte personaje. Şi să nu te iei pe tine prea în serios”. Vorbe aparent simple, dar care au reprezentat pentru marea actriță un mod de viață pe care l-a respectat cu sfințenie.