Ce nu știați despre pianistul Dan Grigore. A împlinit 77 de ani

Dan Grigore este o prezenţă marcantă în peisajul cultural românesc şi internaţional, un profesor căutat şi respectat, formator de tinere talente, iar prin prestigiul şi preocupările sale extrem de vaste a reuşit să reunească, în spectacole de neuitat, nume de frunte ale culturii române.

Ce nu știați despre pianistul Dan Grigore

Mihail Jora îl numea „un talent excepţional”, iar Sergiu Celibidache îl prezenta ca fiind „printre cei mai mari din lume”.

• Printre studii, concerte, carieră didactică şi alte preocupări de acest fel, maestrul Dan Grigore mai are o pasiune mistuitoare care se numeşte Rapid. Unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii suferă de zeci de ani pentru o echipă de cartier.

• Dan Grigore a ovestit cum i-a fost refuzată înscrierea în gimnaziu la o şcoală de muzică ce se bucura de toate aprobările autorităţilor comuniste. Marele pianist şi-a încheiat până la urmă studiile preuniversitare la Liceul „Uzinei Chimice Vulcan“.
• A copilărit în Drumul Sării, un cartier de locuinţe ieftine făcute pentru ofiţeri. Tatăl meu a fost pilot, profesor de aviaţie şi ofiţer de modă veche. Cutremurul din 1940 a prins aceste case în stadiul de „roşu”, încă nu erau gata. ”Părinţii mei, care stăteau undeva într-o cameră, în imensa clădire a Şcolii de Război, actuala Academie Militară, s-au repezit pe jos până în cartierul Drumul Sării, ca să vadă ce s-a întâmplat cu casa. Şi au găsit-o intactă şi intactă a fost şi la cutremurul din 1977”, a povestit Dan Grigore, într-un interviu mai vechi.
• Pasiunea pentru muzică a început pe la 3 ani, moștenind din talentul mamei sale. ”Am început cumva singur. Văzând că ce se aude este coerent şi frumos, mama a intervenit. Dar primele au fost un fel de compoziţii. Era, de exemplu, un vals doar pe clape albe, ca să fie mai uşor, probabil. Nu ştiam mare lucru, dar m-am jucat mult cu pianul, care nu era pentru mine decât o mare jucărie, şi compoziţiile au continuat. Şi de-abia pe la 4 ani a început să mă înveţe mama notele. Pe grătarul de la baie cu vârful piciorului: «Aici e fa, aici e mi» şi m-a învăţat Imnul Regal. De-abia învăţat, Imnul Regal a devenit caduc, pentru că oficial nu mai existam ca regat. Şi atunci mama, după ce m-a învăţat, mi-a spus să nu îl cânt niciodată, «că-i nenorocire, facem puşcărie pentru asta»!”, mai povestea Dan Grigore.

Dan Grigore: ”Primul cântec pe care l-am cântat la pian, «Du-mă acasă, măi tramvai!».

”Primul cântec pe care l-am cântat la pian, aşa cum am putut, cu un deget, două, e celebru şi acum: «Du-mă acasă, măi tramvai!». Acesta a fost primul cântec pe care l-am auzit la radio şi l-am putut pune pe clape, reproducând. Ai mei spuneau că nici nu pronunţam bine versurile, stâlceam cuvintele, eram foarte mic… Să fi avut 3-4 ani, nu mai ştiu exact, dar îmi amintesc că după aceea am început să compun nişte mici piese, care încercau să reproducă muzical scene şi poveşti. A fost, de exemplu, Scufiţa Roşie, pe care o cântam cu inserţii de text, că trebuia să mă opresc şi să spun «Acum vine cutare».”, își amintea Dan Grigore. Musafirii erau, inevitabil, victime inocente.

Dan Grigore, biografia

• Dan Grigore s-a născut la Bucureşti, la 6 august 1943, în familia unui ofiţer aviator de elită, Nicolae Grigore.
• Începe să cânte la pian, influenţat fiind de mama sa, la doar 6 ani, cu Eugenia Ionescu, continuând apoi studiul cu Florica Musicescu (artă pianistică) şi academicianul Mihail Jora (armonie şi compoziţie).
• Debutul său oficial pe o scenă de concerte s-a produs la vârsta de 14 ani, la Sala Dalles, în 16 decembrie 1957, într-un concert integral cu muzică de George Enescu, cu mari solişti ai epocii.
• Despre acest moment, maestrul Dan Grigore a afirmat: „Erau oameni pe lângă care eu mă simţeam un pitic. Ţin minte că am avut mare succes, dar am avut emoţii, ca întotdeauna. Îmi aduc aminte de scena în care, atunci, după debut, a venit în cabină un domn foarte elegant, îmbrăcat cu ştaif, cu un sacou alb crem, care mi s-a prezentat şi mi-a spus: «Tinere, ai să ai un mare viitor, dacă eşti serios. Am impresia că eşti serios din câte văd la dumneata. Să ştii că mi-ai plăcut foarte mult. Numele meu este Păstorel Teodoreanu». A fost un moment de graţie pentru mine. În familia mea, se cunoşteau bine epigramele lui Păstorel.”, își amintea Dan Grigore.
• În anul 1961 a avut loc debutul său pe scena Ateneului, în cadrul unui recital în care a cântat un evantai de stiluri, de la Bach până la Jora, trecând prin Mozart, un repertoriu pe care i l-a ales profesoara Florica Musicescu, care dorea să demonstreze plurivalenţa talentului său.
• Între anii 1961-1965, printr-o bursă acordată de Principesa Maria Cantacuzino-Enescu, primeşte dreptul de a folosi pianul lui George Enescu.
• A fost bursier al Conservatorului Rimski-Korsakov din Leningrad (Sankt Petersburg), la clasa profesoarei Tatiana Kravcenko.
• În anul 1967 a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti, unde are parte de îndrumarea profesoarei Cella Delavrancea, de care îl va lega ulterior o lungă prietenie artistică -, în acelaşi an devenind profesor de pian al prestigoasei instituţii de învăţământ.
• Este dublu laureat al Concursului Internaţional „George Enescu” (1961 şi 1967), laureat al Concursului Internaţional de la Montreal (1968), în perioada 1969-1970 a fost bursier Herder la Academia de Muzică din Viena, la recomandarea lui Mihail Jora, pentru ca în anul 1979 să devină solist al Filarmonicii „George Enescu“ din Bucureşti.
• După anul 1989, cariera lui Dan Grigore cunoaşte un punct de cotitură, după ce scapă de restricţiile la care era supus, artistul concertează pe marile scene ale lumii, alături de orchestre de renume, una dintre cele mai importante colaborări fiind cea cu Orchestra Filarmonicii din München condusă de Sergiu Celibidache.
• Dan Grigore a fost invitat să susţină şi cursuri de măiestrie artistică şi conferinţe în mai multe centre culturale din întreaga lume, printre acestea aflându-se Birmingham, Tokyo şi Sorrento.
• A realizat, de asemenea, înregistrări la radio şi televiziune în România, Belgia, Japonia, China, Rusia, Ungaria, Germania, Franţa.
• În perioada ianuarie – mai 1990, Dan Grigore a fost director al Filarmonicii George Enescu şi a iniţiat ciclul de recitaluri la două piane „Dialogul generaţiilor”, împreună cu studenţii săi, la Ateneul Român şi la Sala Radio, în scopul promovării tinerilor talentaţi.
• În 2000 a primit Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce acordat de Statul Român, este membru al Societăţii Europene de Cultură din Veneţia – din anul 1992 – şi a fost membru în jurii internaţionale de prestigiu.
• Anul 2007 a marcat împlinirea a 50 de ani de prezenţă pe scenele muzicale ale lumii, prilej cu care Maestrul Dan Grigore a fost decorat de Preşedintele României cu cea mai înaltă distincţie a statului, Steaua României în grad de Mare Cruce.