Simona Ionescu / Redactor Șef
Cinematografia românească a anilor 1970 – 1980 nu a dus lipsă de vedete. Unul dintre actorii adulați de public a fost Mihai Pălădescu, soțul actriței Sanda Toma. A fost comparat cu Marcel Iureș de generațiile care au urmat și care i-au apreciat talentul și forța cu care juca. Actorul Mihai Pălădescu a avut însă un destin tragic.
Mihai Pălădescu s-a născut pe 3 ianuarie 1928, la Găvănoasa, raionul Cahul, în Republica Moldova. A venit la studii la București și a absolvit, în 1953, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. Ca mulți alți actori, și-a început cariera pe scenă, apoi a ajuns să joace în filme, iar lista rolurilor pe care le-a avut este lungă.
A jucat pe scena Teatrului de Comedie din București, a Teatrului de Stat din Brăila și a Teatrului de Stat din Galați. La Galați, a activat încă din prima stagiune a acestui teatru, debutând pe 21 octombrie 1956, în „Nota zero la purtare”. A rămas în acest colectiv cinci ani. La scurt timp după aceea a început să joace în filme.
A fost preferat de regizorii Mircea Săucan, Dinu Cocea, Ștefan Traian Roman, Elisabeta Bostan, Malvina Urșianu, Mihai Constantinescu, Alexandru Bocăneț, Dan Pița și alții, în pelicule precum: „Meandre”, „Răzbunarea haiducilor”, „Simpaticul domn R”, „Tinerețe fără bătrânețe”, „Serata”, „Despre o anumită fericire”, „Trecătoarele iubiri” etc., producții ale anilor 1966 – 1980.
Cu roluri memorabile în portofoliu, generațiile ulterioare care l-au descoperit pe Mihai Pălădescu l-au comparat cu alt monstru sacru al scenei autohtone. „A fost un Marcel Iureș timpuriu”, spunea cineva care i-a apreciat mult jocul în „Punga cu libelule”, film în care Mihai Pălădescu are chiar rolul tatălui personajului interpretat de tânărul cu care a fost comparat.
Silviu Stănculescu a rememorat, cu ani în urmă, în revista „Teatrul”, cum l-a cunoscut pe celebrul actor, la o partidă de ping-pong.
„L-am văzut prima dată în vara lui ’58, cu ocazia unui turneu. Ne-am dat mâna și ne-am aflat apoi, cam un ceas, față-n față, într-o îndârjită partidă de tenis de masă. Era tenace, ambițios, ochii lui frumoși, albaștri, deveneau metalici, limpezi. Ne-am războit zâmbind, iar după aceea m-am despărțit politicos, englezește, de Mihai. Auzisem despre el, citisem (pe atunci tinerii actori erau mult mai interesați unii de alții!). Avusese mare succes la Teatrul de Stat din Brăila cu „Viață nouă” de Malcarenko.
Peste ani, în 1961, am devenit colegi la Teatrul Regional (actualmente „Ion Sava”), unde fusese adus ca unul dintre primii actori ai trupei. Aici juca orice – nu pentru că trebuia să joace, ci pentru că putea, și toți regizorii aveau nevoie de el. L-au aplaudat doamna Lucia Sturdza Bulandra, Ion Manolescu și alte mari personalități ale scenei, spunând despre el că este una dintre valorile excepționale ale tinerei generații”, a scris actorul.
Despre Mihai Pălădescu s-a spus că a fost „un mare artist în cel mai propriu înțeles al cuvântului”. Reușea să nu-și aglomereze prezența pe scenă sau în film. Refuza, mai curând, politicos, decât să fie prea mult, prea des pe scenă sau pe ecran. A fost, toată viața lui, aproape exagerat de modest, discret, rezervat, spun foștii lui colegi.
„Conștient mereu de faptul că face parte dintre aleși, își exersa profesia cu o rigoare ce nu ierta. Ar fi putut oricând colabora spre succesul ușor – cum se prea întâmplă uneori – dar clar n-a făcut-o niciodată. În roluri mari sau mici, a rămas bijutier, a lăsat mereu ceva ce nu se poate compara cu nimic altceva. Iubea publicul, dar nu dorea «să iasă în față» niciodată. Pretindea de la artiști o trecere decentă prin viață, prin lume. Retras, dar nu incapabil de singurătate, apropierea de el era o judecată meritată, pentru că era un companion inteligent, amuzant, fermecător chiar”, a mai amintit actorul Silviu Stănculescu.
Actrița Maya Belciu i-a fost colegă la teatrul din Brăila.
„Era o lumină. Toată ființa lui era lumină, de care, deși atras, ți-era greu să te apropii. Avea în el ceva cald și rezervat totodată. Părea de o gravitate serioasă. Dacă însă te apropiai, dincolo de liniile precise, cu toate că delicate, ale trăsăturilor lui fine, frumoase, aureolate de un păr veșnic în derivă, descopereai o altă «luminățică» licărind în fundul ochilor. Era un mic spiriduș acolo, pus pe șotii, care de-abia aștepta să zboare. Avea acest har al umorului sec, de foarte bună calitate”, a amintit actrița.
Mihai Pălădescu s-a căsătorit cu o colegă de breaslă, celebra actriță Sanda Toma. S-au iubit și s-au respectat din primul moment al întâlnirii lor. Aceasta spunea, într-un interviu, cum a fost povestea lor, dar și marele ei regret.
„A devenit prietenul meu, iubitul meu, partenerul meu de viață și de scenă. Am reușit să formăm un cuplu și nu e ușor deloc. Mihai a fost mai mult decât soțul meu, a fost fratele și copilul meu. Mi-aș fi dorit să am un copil cu el, dar… eram prea ocupați cu teatrul. Și, oricum, n-aș fi vrut să creadă că-l silesc să se căsătorească. Eu fusesem mult prea măritată, iar el era un celibatar convins”, a punctat celebra actriță.
Destinul tragic al actorului și-a spus însă cuvântul. La numai 56 de ani a trecut la cele veșnice, răpus de o boală cronică, nemiloasă, care i-a chinuit mulți ani din viață. Suferea dureri crunte, deseori în timpul spectacolelor, pe care reușea, cu profesionalism, să le acundă publicului. Soția lui a rămas văduvă la numai 50 de ani. Alți aproape 40 de ani, cât a mai avut zile, i-a cinstit memoria.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
