Gruia al nostru, cel mai bun handbalist din lume și din toate timpurile. 36 de ani a trăit în Mexic

Despre Gheorghe Gruia s-a spus că este „Pele al semicercului de la 9 m”, dar colegii din echipă îi spuneau ”Guriță” pentru că era tot timpul vesel, pus pe șotii și glume. A murit pe 9 decembrie 2015, în Mexico City, la vârsta de 75 de ani. Acolo locuia de peste 36 de ani. A fost o minune că a fost lăsat să plece în timpul comuniștilor.

Gheorghe Gruia, cel mai bun handbalist din lume și din toate timpurile

Gheorghe Gruia era ușor de remarcat. Era cel mai înalt jucător de pe teren, înalt de 1,91 m și 90 de kilograme. Dacă nu erai atent, ratai mișcarea care a uluit o lume întreagă. Uriașul se înălța la doi metri și arunca atât de tare încât rupea poarta. Apărătorul nu avea nici o șansă să oprească ”ghiuleaua”. S-a întors în România abia după Revoluție, când nu mai risca să fie oprit în țară, cum făceau comuniștii în anii 80.

Juca handbal de doi ani când a devenit prima dată campion mondial, desigur cu echipa națională de handbal. Din copilărie a fost polisportiv. La 15 ani, ca elev al Liceului Dimitrie Bolintineanu din București, a făcut atletism, evoluând în probele de aruncarea greutății și săritura în înălțime. A jucat și în echipa de handbal a liceului. În anii ’57, după ce a intrat la școală militară de ofițeri, Gheorghe Gruia a jucat volei la echipa Tracțiune Depou – Triaj. Din 1958, a fost transferat la Clubul Central al Armatei (Steaua). Acolo, a fost invitat să joace și handbal, ca antrenament. A rupt poarta de la prima aruncare.

În 1963 a cucerit primul sau titlu național cu echipa de handbal Steaua București, din cele opt pe care le are în palmares cu echipa. Un an mai târziu, la Praga, a urcat pe cea mai înalta treaptă a podiumului mondial alături de reprezentativa de handbal a României. A obținut prima săa medalie de aur la o ediție a CM, performanță pe care a reeditat-o in 1970, la Paris.

A fost numit „Mâna de aur”

În 1967, a fost declarat cel mai bun handbalist al lumii, iar în 1992 a fost desemnat cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor de către Federația Internațională de Handbal (IHF).

A  evoluat în tricoul naționalei României în 127 de partide și a marcat 736 de goluri. La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, Gheorghe Gruia a înscris 37 de goluri, fiind golgheterul naționalei României care a cucerit medalia de bronz.

Revenit în țară după Revoluție, sportivul roman a povestit cu umor o amintire dragă. Avea o memorie de elefant: ținea minte nume, fapte, detalii. În plus, vorbea perfect românește, semn că i-a fost dor de oameni și locuri. De altfel, el nu a solicitat niciodată cetățenia mexicană.

”Eram la Spartachidă, în 1961, la Ulan Bator, în Mongolia. Concuram la mai multe discipline sportive, deşi eram în echipa de volei a Stelei. M-am băgat şi la aruncarea greutăţii. O aruncare bună era în jur de 50-55 de metri. Ţin minte că la teren veniseră nişte generali mongoli. S-au aşezat pe teren, la vreo 60 de metri de locul din care aruncam. Ce-au zis? «Lasă bă, că n-aruncă aştia până la noi». Am pus mâna pe grenadă, m-am învârtit de trei ori şi am aruncat-o la 87 de metri. Le-a zburat ălora peste cap, de au plecat imediat, cu alai cu tot. Credeau că vin americanii peste ei”, a povestit Gheorghe Gruia, pentru adevarul.ro.

Cum a plecat în Mexic în 1978, în plin comunism

Gheorghe Gruia a emigrat în Mexic, în 1978. De cinci ani nu îl mai lăsau să iasă din țară.  Ar fi vrut și el să câștige bani mai mulți.

”M-a sunat Lia Manoliu, Dumnezeu să o odihnească, că ea era la Minister, şi mi-a spus: «George, pleci în Mexic». Era în 1978, iar eu de cinci ani aşteptam să fiu lăsat să plec afară. Nici nu mai credeam. Nu vroiau să-mi dea drumul să câştig şi eu ceva bani. Mi s-a spus clar că dacă vreau să plec din ţară, trebuie să renunţ la activitatea de sportiv. Le era frică să nu mă duc să joc pentru alţii. Şi m-am lăsat în 1973, după ce cu un an înainte fusesem golgheterul Olimpiadei de la Munchen. M-am lăsat în 1973, iar în 1974 România a mai luat un titlul mondial. E unul dintre regretele mele. Am ratat acel titlu şi nici n-am plecat afară”, a povestit sportivul.

Ce l-a așteptat în Mexic

Cum de a fost lăsat să plece în Mexic? ”Mexicanii aveau atunci un preşedinte al cărui frate a fost pus să conducă sportul din ţară. Iar el a vrut să revoluţioneze sistemul aducând cadre din ţările cu cele mai bune rezultate. A luat americani la atletism, rusoaice la gimnastică, şi tot aşa. La handbal, a întrebat: «Cine sunt cei mai buni din lume?». Românii, că aveam patru titluri mondiale. Şi aşa am ajuns în Mexic, în 1978, după cinci ani de când mă lăsasem de handbal. În timpul acesta am fost profesor la Academia Militară”, a povestit Gheorghe Gruia.

Când a ajuns în noua țară, handbalul era un sport necunoscut. Nu avea nici mingii și a fost nevoit să aștepte trei luni până au sosit 100 de mingii. ”Am bătut Mexicul în lung şi-n lat, ca să-i învăţ pe mexicani handbalul. Dar mi-a plăcut, aveam pasiune. Eu mereu am avut pasiune în sport. Nu întâmplător am făcut atâtea sporturi. Am început cu scrima, am fost campion naţional la aruncarea suliţei şi la triplusalt. Am făcut volei, apoi am trecut la handbal şi după doi ani eram deja campion mondial”, spunea sportivul român.

A fost mai greu ca să își adică și familia. În cele din urmă, fetița lui Andreea, atunci de 12 ani, a fost lăsată să meargă într-o vacanță la tata. Copila a început să plângă când trebuia să se întoarcă în România. Se obișnuise să mămânce banane după pofta inimii, iar în țara lui Nicolae Ceaușescu se găseau foarte rar. Soția a venit mult mai târziu.

A fost profesor la cea mai mare universitate mexicană

Gheorghe Gruia a trăit 36 de ani în Mexico City, cea mai aglomerată metropolă a lumii. A fost profesor la cea mai mare universitate din țară, UNAM, cu 250.000 de studenți. De acolo a ieșit la pensie. Ultima oară când a fost în România a fost în 2014, cu un an înainte să moară. Era invitat la sărbătoarea organizată de Cristian Gaţu, pentru handbaliştii care au câştigat patru titluri mondiale sub tricoul României. A decedat pe 9 decembrie 2015, în țara de adopție.