Filă din viața unei legende. Cum era tratată Nadia Comăneci de copiii de la bloc, când era mică: „Sunt lucruri greu de explicat…”

I-au plăcut întotdeauna provocările și a fost capabilă să se adune în momentele importante. Sunt două lucruri care au transformat-o pe Nadia Comăneci, în zeița de la Montreal. În lumea reală era însă fetița cea mai iubită de la bloc, care le aducea prietenilor clame de păr și ciocolată „din străinătate”.

Ce este perfecțiunea pentru Nadia Comăneci

La aproape 50 de ani de la performanța istorică de la Montreal, care a revoluționat gimnastica mondială, Nadia Comăneci continuă să inspire generații întregi, nu doar prin medalii de aur, ci prin lecțiile de viață împărtășite cu o sinceritate rar întâlnită.

Perfecțiunea, acel 10 legendar care a blocat afișajul electronic de la Montreal, nu a fost niciodată un punct final pentru Nadia Comăneci. Dimpotrivă, a făcut-o să vrea mai mult.  

„Perfecțiunea o scară pe care urcăm în fiecare zi și când ajungem un loc extrem de sus al limitelor noastre. Dar această limită e temporară, apoi să te gândești ce să faci de acum încolo să urci și mai departe.

Mi-au plăcut provocările, făceam la antrenament mai mult decât mi se cerea așa eram eu. Așa am fost eu făcută și mi-am dat seama că în timp fiecare plus pe care îl făcea, m-a făcut mai puternică, cu un bagaj mai bogat”, a spus celebra gimnastă.

Nadia Comăneci, gimnasta care a știut să se adune în cele mai grele momente

În contextul în care, astăzi, sportivii discută deschis despre anxietate și presiune, pe vremea Nadiei Comăneci astfel de dezvăluiri erau tabu. Totuși, Nadia subliniază că pregătirea mentală a fost foarte importantă, iar norocul ei a fost că a știut să se adune în situațiile de criză.

„N-am avut un psihic puternic, dar am fost capabilă să mă adun în momente importante. Importanța sănătății mintale a fost și acum 50, 100 de ani, dar lumea se exprima diferit.

N-am înțeles niciodată dimensiunea succesului, eram o mândrie pentru România, o fetiță dintr-o țară de care aproape nu se știa pe glob a făcut acest lucru”, s-a destăinuit celebra gimnastă.

Părinții credeau că „datul peste cap” nu o va ajuta prea mult în viață

Familia a jucat un rol esențial în formarea Nadiei, oferindu-i un echilibru între rigurozitatea sportului și realitatea cotidiană. Dar, părinții ei, preocupați de educație și stabilitate, priveau gimnastica cu pragmatism.

„Părinții erau cu școala, facultatea, spuneau că datul peste cap nu o să-ți aducă o diplomă ca să poți munci. Mă susțineau să fac gimnastică, pentru că-mi ocupau timpul cu ceva productiv”, a recunoscut Nadia.

Starul blocului

Un detaliu de care gimnasta și-a amintit cu plăcere din copilăria ei de campioană a fost momentul când a devenit starul blocului.

„Am avut oportunitatea prin ceea ce am făcut să vizitez o lume întreagă. Eram cea mai populară copilă din jurul blocului, pentru că aduceam clame și ciocolată din străinătate, gumă de mestecat și șosete colorate și copiii erau înnebuniți la acea vreme.

Lucruri greu de explicat în aceste vremuri. Noi cele de la gimnastică eram staruri și gimnastica ne-a dat opțiunea să ne conectăm cu lumea din afară, cum gândesc ei, ce fac ei, să ne împrietenim în secret”, a afirmat vedeta.

În ce relație se află Nadia Comăneci cu Dumnezeu

Perfecțiunea nu este o destinație, ci o călătorie, iar secretele antrenamentelor de odinioară amintesc că marile victorii se nasc din umbrele nevăzute. Dar nimic nu se poate face fără ajutorul lui Dumnezeu.

„Am crezut mereu în Dumnezeu, în fiecare zi îmi aprind o lumânare și am icoane din România în casă. Am crezut mereu pentru că am trecut și eu prin multe în viața mea și când crezi în cineva mai puternic decât tine, ești binecuvântat”, a mai spus aceasta.

Nadia, model pentru alți copii

Nadia Comăneci e o femeie empatică, care se emoționează foarte des. Ultima dată a făcut-o cu câteva zile în urmă, când a ajuns la Clubul Dinamo și a zărit două fetițe care făceau scrimă. „Una dintre ele a reușit să facă un selfie cu mine, cealaltă nu și s-a necăjit.

Aș vrea să ating fiecare copil dacă pot. La un moment dat fetița, plângea și spunea că nu mai face nici o fotografie, dar eu i-am spus că nu plec de acolo până nu facem selfie împreună. E un moment unic pentru acel copil, dar mereu își va aminti”, a povestit cea mai mare gimnastă a lumii.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!