La aproape 60 de ani de la moartea legendarei Judy Garland, fiica sa, Liza Minnelli, face dezvăluiri cutremurătoare în noua carte de memorii. Artista povestește cum pierderea mamei sale i-a schimbat complet viața și cum un medicament prescris pentru stres a devenit începutul unei dependențe care avea să o urmărească zeci de ani.
Puțini artiști din lume au crescut într-o familie atât de celebră precum Liza Minnelli. Fiica legendarei Judy Garland, una dintre cele mai mari vedete ale Hollywoodului clasic și starul filmului The Wizard of Oz, Minnelli a trăit încă din copilărie în lumina reflectoarelor. Însă în spatele succesului și al faimei s-a ascuns o dramă personală pe care artista o povestește acum deschis, la aproape șase decenii de la moartea mamei sale.
În noua sa carte de memorii, intitulată „Kids, Wait Till You Hear This”, artista în vârstă de 79 de ani face dezvăluiri emoționante despre momentul în care a aflat că mama sa murise, dar și despre începutul dependenței de medicamente care i-a marcat viața timp de ani întregi.
Liza Minnelli, confesiuni despre momentul care i-a schimbat viața
Moartea lui Judy Garland a venit ca un șoc pentru întreaga lume. Actrița și cântăreața, una dintre cele mai iubite vedete ale Hollywoodului, s-a stins din viață în iunie 1969, la Londra, la doar 47 de ani.
La acel moment, Liza Minnelli se afla în Southampton, statul New York, iar vestea a lovit-o ca un trăsnet.
Artista povestește că a simțit imediat un „val de panică, durere și confuzie”, emoții care au copleșit-o complet.
Deși era devastată, Minnelli spune că a realizat imediat că cineva trebuia să se ocupe de organizarea funeraliilor mamei sale, un eveniment care urma să fie urmărit de întreaga lume.
Liza și tatăl ei, Vincente Minnelli Foto: People
„În același timp, mi-am dat seama că cineva trebuia să organizeze o înmormântare publică complicată, începând chiar din acel moment. Iar acea persoană eram eu”, își amintește artista.
Medicamentul care a declanșat dependența
Stresul uriaș provocat de pierderea mamei sale și de organizarea ceremoniei a avut consecințe neașteptate. Minnelli povestește că, la scurt timp după funeralii, un medic i-a prescris Valium pentru a face față tensiunii și anxietății.
A fost prima dată când artista a luat un astfel de medicament, iar efectul a fost imediat.
„A fost prima dată când am luat un astfel de medicament și m-a uimit cât de repede mi-a luat din tensiune”, scrie ea în carte, comparând experiența cu „un chibrit care aprinde un foc”.
Ceea ce părea inițial o soluție temporară s-a transformat însă într-o problemă serioasă.
„Ceea ce a început ca o binecuvântare de o zi s-a transformat rapid într-un obicei, iar mai târziu într-un caz complet de dependență”, povestește artista.
Moștenirea dureroasă de la Judy Garland
Minnelli recunoaște că dependența sa de substanțe a fost, într-un fel, o continuare a problemelor cu care s-a confruntat și mama ei.
Judy Garland a avut, de-a lungul vieții, numeroase probleme cu medicamentele și substanțele, iar moartea sa a fost cauzată de o supradoză de barbiturice. Investigațiile ulterioare au stabilit că tragedia a fost un accident, nu o sinucidere.
Artista spune că, în timp, a ajuns să vadă propria dependență ca pe o „moștenire genetică” de la mama sa.
„A fost un ultim dar, o moștenire genetică de la mama mea de care nu am putut scăpa”, scrie Minnelli.
Lupta cu dependența
Anii care au urmat au fost extrem de dificili pentru celebră artistă. Deși cariera ei a continuat să înflorească — mai ales după succesul uriaș din filmul Cabaret — viața personală a fost marcată de lupte constante cu dependența.
Minnelli a ajuns de mai multe ori la dezintoxicare începând cu 1984. Drumul către recuperare a fost lung și dificil, dar artista spune că a reușit în cele din urmă să își recapete controlul asupra vieții. Potrivit propriilor declarații, ea nu a mai consumat din 2015.
Relația complicată cu Judy Garland
În cartea sa, Liza Minnelli vorbește deschis și despre relația complexă pe care a avut-o cu Judy Garland. Deși spune că au existat momente de iubire profundă între ele, artista recunoaște că a trăit și episoade dureroase, marcate de critici dure venite din partea mamei sale.
Liza Minnelli la premiile Oscar din 1973 Foto: People
„Au existat momente de mare iubire din partea ei, dar și critici usturătoare de care ajunsesem să mă tem”, povestește Minnelli.
Ea spune că aceste experiențe i-au creat ani la rând un sentiment de nesiguranță.
„Un sentiment profund de inadecvare. Ani mai târziu, încă mă întreb dacă am reușit cu adevărat să trec peste asta”, mărturisește artista.
Momentul umilitor de pe scenă
Unul dintre episoadele care au marcat-o profund a avut loc în 1964, când cele două au cântat împreună pe scena celebrului London Palladium.
Potrivit artistei, Judy Garland i-ar fi spus unui producător să o dea pe fiica ei „jos de pe scena mea nenorocită”.
Pentru tânăra Liza, momentul a fost extrem de dureros. Abia după mulți ani a reușit să înțeleagă ce se ascundea, de fapt, în spatele acelei reacții.
„Ambiția ei și spiritul ei competitiv nu îi permiteau să stea în umbra nimănui. Nu conta că eram fiica ei”, explică Minnelli.
Astăzi, artista spune că vede lucrurile diferit.
„Mi-au trebuit câțiva ani… nu, decenii… până când am înțeles că rivalitatea ei cu mine era, de fapt, un compliment pentru artista care deveneam”.
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Eliza Gavrilescu s-a alăturat echipei editoriale Rețete şi Vedete în 2024, aducând cu ea peste un deceniu de experiență în presă. A colaborat și cu site-urile evz.ro și infoactual.ro. De-a lungul carierei, Eliza s-a remarcat prin modul echilibrat în care abordează subiectele, dar și prin seriozitatea și respectul față de public. Profesionalismul și atenția ei pentru corectitudinea informației se regăsesc constant în materialele pe care le semnează.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
