Maia Morgenstern povestește la ce a recurs ca să-și facă găuri în urechi. „Am făcut infecție…”

Elevă în clasa a XII-a, Maia Morgenstern s-a decis că e momentul să intre în rândul purtătoarelor de cercei, accesoriu care simboliza feminitatea. Se simțea exclusă, întrucât colegele ei purtau cercei, fundițe sau cordeluțe, pe care ea nu le-a avut.

În general copiilor li se făceau găuri în urechi bebeluși fiind, însă părinții au refuzat, din dorința de a evita „mutilarea”, lăsându-i Maiei libertatea de a decide singură la maturitate. Așa că a hotărât să-și facă singură găuri în urechi cu un ac trecut prin foc. Dar, pe lângă durere, s-a trezit și cu o infecție care a făcut-o să regrete decizia luată. Asta după ce a purtat toată clasa a XII-a „ațișoare roșii în urechi”.

„Hai MAMĂ, vreau și eu cercei în urechi, cum au toate fetele! Și n-am găuri în urechi, cum au toate fetele! N-am!”

„Prin clasa a douăsprezecea am decis eu că vreau cercei. Vreau și euuu… Toate colegele mele aveau cercei în urechi, numai eu nu. Și mă ofticam.

-Nu mai spune așa ceva, nu vorbi așa!, îmi spunea MAMA. NU e bine să rostești cuvântul ăsta.

-Care? Care? Ce nu mai am voie să fac? Iar și iar NU am voie să fac, NU am voie să zic, Nu am voie să…

Gataaaa, eram gata să pun de-o revoltă, de-o victimizare, ce mai… gata eram să plâng.

Cu MAMA ținea, uneori. Cu Dusea, TATA, NU.

– OFTICA! Nu-i bine să pomenești numele ăsta. Oftica e o boală: tuberculoză. Se murea din cauza acestei boli.  Să nu rostești, să nu chemi necazul…

– Hai MAMĂ, vreau și eu cercei în urechi, cum au toate fetele! Și n-am găuri în urechi, cum au toate fetele! N-am!

Cum n-am avut nici pampoane colorate, nici fundițe înfoiate în codițe, nici cordeluțe apretate, când eram în școala generală, cum aveau toate fetițele. Că tu n-aveai timp de…

– Adevărat, răspunde MAMA, calm.

Dar nici urme de joardă sau nuia pe fund n-ai avut. Nici semne de plesneală peste pulpe din cauza notelor…n-ai avut.  Așa mi se pare…

„Așa am auzit că se fac găuri în urechi atunci când ești mică, bebeluș. Că nici nu simți”

– Da, în fine, răspundeam bosumflată. (tot eu!) Asta a fost demult.

– N-a fost deloc. Știi de ce? Că noi nu te-am bătut niciodată pentru note.

– Dar nici găuri în urechi nu mi-ați făcut când eram mică. Așa am auzit că se fac găuri în urechi atunci când ești mică, bebeluș. Că nici nu simți. Și, în orice caz, nici nu-ți mai aduci aminte. De ce nu mi-ați făcut???

– Am decis, împreună cu tatăl tău, să nu te mutilăm. În niciun fel. Mai târziu vei decide singură.

– VREAUUUU! Vreau!

– Cum crezi.

Toată clasa a 12-a am umblat cu atișoare roșii în urechile pe care mi le stăpunsesem cu acul trecut prin flacăra lumânării. Spre sterilizare. Am făcut infecție. Și sprâncenele mi le-am smuls. Să fie subțirele. Că așa se purta. M-a durut. Acum îmi pare rău”, și-a spus povestea Maia Morgenstern.