Rodica Popescu Bitănescu a vândut pungi făcute din hârtie de ziar ca să se întrețină. Declarații șocante ale celebrei artiste

Una dintre cele mai talentate actrițe pe care le-a avut vreodată România a povestit despre drama copilăriei sale.

Sunt puțini cei care știu ce nenorocire se ascunde în spatele râsului molipsitor al actriței Rodica Popescu Bitănescu. În timpul ocupației sovietice, artista a trecut prin momente cumplite, când doar Dumnezeu a salvat-o să reziste foametei și molimei.

„În acea perioadă, am avut această boală, care s-a manifestat cu hemoragie pe nas”

„Imaginați-vă, să ai o casă cu strictul necesar şi deodată, în 11 iunie 1948, ți se ia tot. Mama a luat cu mine câinele care se numea Tâc-Tâc, că dădea din coadă. Imaginați-vă ce au simțit părinţii mei. Tata a ieșit din pușcărie la 50 de ani cu frică.

Era perioada gripei asiatice (n.r. 1957 – 1958), pe care am făcut-o eu, acasă la mine. Dintre toţi studenţii din cartierul ăla, doar pe mine m-a găsit. Stăteam într-un cartier boieresc, într-un subsol cu igrasie şi fără aer, cu ferestre la pământ. În acea perioadă, am avut această boală, care s-a manifestat cu hemoragie pe nas.”, a declarat Rodica Popescu Bitănescu la Antena 3.

„Timp de 11 ani am mâncat numai mâncărică de prune şi magiun”

Poate cele mai cumplit lucru dintre toate a fost faptul că atât actrița cât și familia acesteia nu aveau ce să mânânce, iar timp de 11 ani spune că a consumat doar magiun și mâncare de prune. Dar nu s-a lăsat niciodată și a încercat să facă orice se putea pentru a aduce un bănuț în casă. De aceea, o perioadă vindea pungi pe care le făcea din apă și hârtie de ziar.

„Și aşa am ținut-o până am ajuns dintr-o musculoasă un bețișor, piele şi os, fără mușchi, fără nimic. Sunt complexată şi acum. Mi-am dorit să fiu grăsuță şi să mănânc mult, că foamea m-a înnebunit. Noi am fost victime colaterale. (…) Eu am crescut cu atac de panică.

Timp de 11 ani am mâncat numai mâncărică de prune şi magiun. Am făcut gimnastică de disperare, ca să mă fortific. (…) Am fost o tipă foarte ambiţioasă. Nu aveam timp de panică. Trebuia să mă duc acasă, să iau hârtiuțe mici de ziar, să le fac cu apă şi făină, să fac pungi pe care le vindeam, că lumea nu avea. Aveam atac de panică să mă rezolv, să fac ceva”, s-a destăinuit marea artistă.