Românul mai tare ca Enstein se simte cel mai bine tot acasă. „O vizitez pe mama de trei ori pe an. Parcă nu aș fi plecat niciodată…”

Pe 4 iulie 1997, a făcut furori în lume. În laboratoarele Hewlett Packard din Bristol, Regatul Unit, Sandu Popescu românul născut la Oradea, care iubește să se întoarcă acasă, a teleportat o particulă. E mai tare ca Enstein!

Profesor de fizică la Universitatea din Bristol, din anul 1999, Sandu Popescu este un geniu în adevăratul sens al cuvântului. Omul de știință a studiat cu marele Yakir Aharonov, unul dintre marii fizicieni ai lumii, specializat în mecanica cuantică, profesor emerit la Universitatea din Tel Aviv, apoi cu alte două somități, Abner Shimony și Bahaa Saleh.

Specialistul a ridicat România pe cele mai înalte culmi, proiectând schema experimentală pentru primul experiment de teleportare cuantică din lume, fiind prima persoană din lume care a extins noțiunea de non-localitate dincolo de mecanica cuantică.

România l-a făcut șomer

Un lucru pe care-l cunosc foarte puțini despre românul care a uimit lumea este faptul că în perioada comuniștilor, Sandu Popescu a fost șomer. Pentru că nu a fost prețuit la adevărata sa valoare, specialistul a emigrat în Marea Britanie. Într-un interviu acordat cu câțiva ani în urmă pentru ziarul Bihoreanul, fizicianul a mărturisit că, în ciuda a ceea ce i s-a întâmplat, de trei ori pe an vine în România pentru a-și vizita mama.

Și se simte ca și cum nu ar fi plecat niciodată de acasă. În timp ce în România n-a valorat nimic, savantul român a primit cele mai mari distincții de-a lungul timpului. E vorba de Premiul Adams (2001), Prelegerea Clifford Paterson (2004), precum și Premiile John Stewart Bell (2011), Wolfson pentru Meritul de Cercetare (2012). Lor li se adaugă Medalia Dirac primită în 2016.

„Mult mai interesante sunt rezultatele legate de înţelegerea fundamentală a fenomenului de ne-localitate cuantică şi cele legate de fundamentele mecanicii statistice”

„Din punctul meu de vedere inventarea acestei scheme de teleportare nu este nici pe departe lucrarea mea cea mai importantă, deşi este evident cea mai cunoscută în mass media. Mult mai interesante sunt rezultatele legate de înţelegerea fundamentală a fenomenului de ne-localitate cuantică şi cele legate de fundamentele mecanicii statistice. Acestea au constituit şi motivul pentru acordarea premiului John Stewart Bell (numit după descoperitorul ne-localităţii). (…)

Din fericire am destul timp liber să pot veni în vizită. Mama locuieşte şi acum în Oradea şi eu o vizitez cam de trei ori pe an, stând peste o lună în total  în timpul vacanţelor. Atunci când sunt în Oradea mă simt atât de bine şi atât de integrat, de parcă nu aș fi plecat niciodată de acasă”, a menționat fizicianul.

Realizările sale și ale echipei alături de care face performanță ar putea duce în viitor la realizarea calculatorului cuantic, de 52.000 de ori mai performant decât cel pe care-l cunoaște omenirea.