Știință. Prelungirea vieții cu 100 de ani, mai aproape de realitate. Iată ce medicament au conceput cercetătorii

Medicamentul care prelungeste viața umană la 200 de ani se află în cercetare. Acesta ar elimina celulele din corpul uman care sunt responsabile de avansarea procesului de îmbătrânire – potențial dublând durata noastră de viață.

Biologul  britanic Dr. Andrew Steele a publicat o nouă carte despre longevitatea vieții umane, argumentând că este în întregime fezabil pentru noi să trăim mult de un secol, cu ajutorul unui anumit tip de medicamente. În carte, el afirmă că cercetarea în domeniul senoliziei – medicamente care lucrează pentru a elimina celulele care degradează funcția țesutului – prezintă deja rezultate promițătoare și ar putea deveni disponibile pe piață în următorul deceniu, scrie Thred.com.

Celulele „zombie”

„Nu cred că există vreun fel de plafon absolut pe cât timp putem trăi, a spus dr. Steele. Nu pot vedea un motiv fizic sau biologic pentru care oamenii nu ar putea trăi pana la 200 de ani – provocarea este dacă putem dezvolta știința biomedicală pentru a face posibil acest lucru”.  Odată perfecționat, medicamentul ar distruge „celulele zombie”, cunoscute științific ca celule senescente.

Aceste celule se acumulează în interiorul corpului nostru și, în cele din urmă, eliberează compuși care accelerează procesele de îmbătrânire.

Medicamentul minune a fost tstat cu succs pe șoareci

Într-un studiu din  2020, șoarecii pe care a fost administrat medicamentul au arătat o funcție fizică îmbunătățită, o sănătate și o durată de viață extinsă. Având în vedere că funcțiile genei la om și șoareci sunt aproape identice, mulți cred că am putea profita de aceleași beneficii. Cercetarea acestui tip de medicament ridică întrebarea: cine vrea de fapt să trăiască până la vârsta de 200 de ani? Ei bine, ați putea avea deja o idee.

Bogații lumii, primii beneficiari

Cei care exprimă în mod deschis dorința „de a trăi mai mult decât omul mediu” se numără printre cei mai bogați din lume, bucurându-se deja de o calitate a vieții care este incontestabil privilegiată, confortabilă și ultra-luxoasă în comparație cu majoritatea celorlalți.

Un prim exemplu ar fi Jeff Bezos, care a investit recent o mare parte din bogăția sa în dezvoltarea tehnologiei celulare de reprogramare care inversează procesele de îmbătrânire. Omul este hotărât să „trăiască pentru totdeauna”, mai scrie sursa citată. În plus, având o avere  netă de aproximativ 200 de miliarde de dolari, nu ar avea nicio problemă materială în viitor.

Pentru restul muritorilor, ideea de a adăuga o sută de ani în viața noastră într-un moment în care lucrurile par să se înrăutățească înaintea ochilor noștri (creșterea inegalității sociale și economice, deteriorarea ecosistemelor naturale și un climat de încălzire globală) ar putea suna ca și cum ar atrage asupra existenței sezoane nesfârșite de suferință.

O majoritate dintre noi nu au și probabil că nu vor dobândi statutul de miliardar sau milionar, deci va trăi până la vârsta de 200 de ani rezonabil? Este sustenabil? Care este chiar vârsta de pensionare când viața continuă pe parcursul a două secole?

Pământul poate susține milioane de oameni cu o viață de 200 de ani?

Astăzi, 3,3 miliarde de oameni sunt considerați foarte vulnerabili la schimbările climatice – o cifră care se așteaptă să urce în deceniile următoare. Organizația Mondială a Sănătății estimează că, între 2030 și 2050, deficitul alimentar indus de climă, boli și stresul de căldură vor duce la încă 250.000 de decese sau mai mult anual. În mijlocul acestor estimări grafice, pași mici sunt făcuți de liderii și corporațiile mondiale pentru a încetini încălzirea planetară.

În acest timp ne apropiem rapid de o populație globală de 8 miliarde. Mulți oameni de știință cred că 9-10 miliarde reprezintă capacitatea maximă a Pământului. Vorbind de resurse, 698 de milioane de persoane – 9% din populația globală – trăiesc sub pragul sărăciei, câștigând în jur de 1,89 dolari pe zi.

Deci, viața de zi cu zi este pur și simplu o chestiune de supraviețuire pentru atâția. În plus, este puțin probabil ca grupurile dezavantajate socio-economice să obțină acces la un medicament care sfidează vârsta în primul rând, ceea ce prezintă o sumă de alte dileme morale grave.