Scriitorul Ștefan Mitroi a câștigat Trofeul „Vasile Voiculescu” și Marele Premiu pentru romanul „Tatăl fiilor mei”

Printre cei 100 de concurenți înscriși au fost și 15 elevi și doi români care trăiesc în afara graniţelor ţării, respectiv din Spania şi din Republica Moldova. Este vorba despre Eugen Barz din Madrid, şi Radmila Popovici, de la Chişinău.

Cea de-a 33-a ediție a concursului de creație a fost organizată de Centrul „Alexandru Marghiloman” din Buzău care a decis ca premierea să fie făcută la Casa Memorială „Vasile Voiculescu” din comuna Pârscov.

Scriitorul Ionel Stă­nuţă, membru în comisia de jurizare a lucrărilor şi, ­tot­odată, coordonator al proiectului „Concursul naţio­nal de creaţie literară <Vasile Voiculescu>”, devenit brand al judeţului Buzău, a declarat pentru publicația Opinia:

„Pot să spun că este singura manifestare de amploare care adună lângă Centrul Cultural <Alexandru Marghiloman > şi alte instituţii, ma­nifestarea devenind din ce în ce mai prestigioasă. Noi ne aflăm la ediţia cu numărul 33, asta înseamnă ani în urmă, premii în bani, dar  şi alte lucruri pentru care noi ne bucurăm că s-au putut realiza.

Concursul naţional de creaţie literară <Vasile Voiculescu>  este un brand pentru judeţul Buzău şi trebuie să-l ţinem în continuare cel puţin la nivelul la care a fost anul acesta”

Bucurii de toamnă!

Cel care a câștigat Marele Premiu și Trofeul „Vasile Voiculescu” este cunoscutul scriitor și publicist Ștefan Mitroi. El a scris un scut text pe pagina lui de Facebook despre întâlnirea de la Buzău de sâmbătă.

„Ieri, am avut doua mari bucurii. Pe la pranz, președintele Consiliului județean Buzău mi-a înmânat, la Pîrscov, Marele premiu si Trofeul Festivalului național de literatură Vasile Voiculescu. Le mulțumesc înca o dată organizatorilor și juriului, precum si celorlalți premianți, care mi-au arată ce oameni frumosi pot fi câteodată scriitorii.

Spre seară, ajuns în județul Bacau, am petrecut, mai bine de un ceas, în livada mănăstirii Buna Vestire. Nici nu vă închipuiți cât de parfumată putea sa fie lumina merelor! Totul mirosea a rai in jur, daca nu cumva era chiar Raiul acolo.

Îi multumesc măicuței starețe Teoctista Ungureanu pentru acest imens privilegiu, precum si prietenului din studenție Viorel Rați, care m-a însotit in aceasta minunată călătorie.

Și-i multumesc Cerului pentru toată ziua de ieri, ce va rămâne in memoria inimii mele ca o foarte frumoasă duminică, deși a fost o zi de sambătă!”