Simona Ionescu / Redactor Șef
După tragica ei dispariție a Mădălinei Manole am aflat cu toții că ”Fata cu părul de foc” era tulburată de gânduri negre, nemulțumită de viața ei și că era convinsă că totul este predestinat.
Unul dintre prietenii cei mai apropiați și admirator înfocat, Daniel Gheorghe, a scris o scrisoare emoționantă, adresată Mădălinei Manole.
”Scrisoare către MADĂLINA MANOLE…
Ți-am scris de atâtea ori, nu mi-ai răspuns, în schimb mi-ai trimis semne… Acum 3 ani împreună cu o echipă formată din artişti consacraţi, colegi de scenă, am iniţiat un proiect prin realizarea unui flashmob pentru a-ți cinsti memoria, fată dragă! Știu, glasurile acestora au ajuns până la tine!
Fată dragă de tine ne e dor! Așa răsunau la unison vocile celor prezenți în Aeroportul Henri Coandă Otopeni. Nu te-a uitat nimeni , fată dragă!
De-a lungul celor 10 ani de la dispariția ta, nu am încetat să mă gândesc la tine.
Ți-am scris de atâtea ori, nu mi-ai răspuns, în schimb mi-ai trimis semne. Nu pot să mă despart de tine!
Alături de tine am descoperit muzica, oamenii și m-am reinventat. Și-am cules note din piesele tale și am transformat fiecare sunet, cu migală, în momente memorabile, din care am retrăit zi de zi, zecile, sutele și miile de imagini ale tale și am transformat în zecile, sutele și miile de momente de fericire, de zâmbete și de lacrimi, și de nostalgie pe care le-am strâns în mine pe drumul vieții.
Mi-ai dăruit prietenia ta și ani frumoși. Și îți sunt recunoscător pentru tot, în primul rând că am învățat să deschid ochii ca să pot privi în adâncul sufletelor oamenilor. Sunt privilegiat că ți-am câștigat prietenia. Am învățat să citesc altfel fiecare filă a vieții și s-o scriu altfel pe cea care urmează. Am lăsat în urmă oameni care fac parte din povești ce încep cu „a fost odată…”, am regăsit oameni care au făcut parte cândva din povestea mea și pe care îi pierdusem pe drum. Dar tu ești povestea mea!
Mi-ai oferit și nopți de tristețe. Pentru toate acestea nu am cuvinte, e doar Suflet Gol! Și tu știi asta, ai compus o piesă în care ți-ai deschis sufletul, însă nu te-au înțeles!
Suflet gol,
În zbor căzut
Orbită de iubire,
Credeai că ai totul și ai pierdut!
Acum, te plâng! Eu…
Oare câți te mai plâng?
Lacrimile îmi curg pe obraji, copleșit fiind doar de un regret imens.
Am învățat că durerea nu e o problemă de alegere, că nu are nici formă, nici chip, nici nu poate fi cântărită. Ea se cuibărește în noi. Am cunoscut-o începând din acea zi fatidică de 14 iulie 2010. Și ce e de fapt durerea? Nu îmi vine să cred cum un cuvânt atât de inofensiv își lasă amprenta asupra noastră. Nu te las să mă uiți! Vreau atât de mult să știi asta!
De fiecare dată când o stea căzătoare săgetează imensitatea cerului, atunci știu că e un semn de la tine. Mă gândesc că acolo, undeva, oriunde, cade o stea. Dar a TA strălucește!
Dacă citești asta, să știi că spun adevărul! Dacă citești asta, spune ce vrei, spune ceva și trimite-mi un semn! Dacă citești asta, să știi că nu te-am uitat!
De aici de pe pământ, voi trimite «scrisori imaginare» ştiind că «acolo» există cineva care nu va rămâne nepăsător, şi gândul acesta mă va umple de bucurie, de tristeţe.
Cu recunoștință, Daniel Gheorghe.”
Dispariția Mădălinei Manole, pe 14 iulie 2010, chiar în ziua în care a împlinit 43 de ani, a fost un adevărat șoc atât pentru opinia publică din România, dar și pentru familie.
Îndrăgita cântăreață a fost găsită fără suflare în locuința ei de pe strada Griviței din Otopeni. Oamenii legii au stabilit că Mădălina s-a sinucis înghițind un pesticid foarte toxic numit Carbofuran (cunoscut sub numele de Furadan).
Artista avea un jurnal din care reieșea că ea credea în forțe supranaturale, în predestinare și în horoscop, se temea de blesteme și spera că își poate anticipa viitorul.
Dispariția vedetei a fost un adevărat șoc atât pentru opinia publică din România, dar și pentru familie, ecourile morții continuând să se audă și astăzi.
Iată biletului de adio pe care fata cu părul de foc l-a scris cu câteva minute înainte să își ia viața!
”Mi-a dăruit Dumnezeu – cel mai frumos şi curat suflet din lume, Puiu al meu, – cel mai mare şi minunat dar, copilaşul nostru, – cei mai buni si sacrificaţi părinţi din lume, – frate drag, nepoţi dragi, rude, prieteni, atâta lume cu suflet curat în jurul meu! Nu le merit, nu ştiu ce să fac cu ele, cum să am grijă de ele, cum să le fiu de folos! Sunt o neputincioasă, o nevrednică, o complexată, am un milion de defecte şi astea mă fac să gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa mea!
Nimeni altcineva nu e vinovat de starea mea, doar eu, voi toţi mă iubiţi şi mi-aţi arătat lucrul acesta mereu, tot timpul! Și totuşi eu gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa! Aşa gândesc eu, aşa trebuie! Cum să închei rândurile astea? Cum? Sunt de neiertat, mă gândesc la voi toţi, dar şi la ce să fac să nu mai fiu!
Pui mic să rămână o perioadă la Botoşani, cu mama şi tata! Poate mă va ierta, mai târziu! Când va fi mare. Puicu meu – ai grijă de tot, atât cât poţi şi ai mei scumpi să mă ierte, atât pot să gândesc, am ajuns aici numai din vina mea! şi să-l iubească mult pe Puiu, rămâne sufletul meu pentru tot ce a făcut pentru mine, pentru sufletul lui!
Nu mă judecaţi, nu vă judecaţi dragii mei părinţi şi frate, mergeţi înainte de dragul copilului nostru şi de dragul lui Mihăiţă, vă implor! Vinde tot ce se poate vinde, casa, orice, teren, dar vreau să rămână bani pentru pui mic (şcoli), şi… pentru Mihăiţă, Marian, Mihaela”.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
