Sorin Roșca Stănescu, secretele din viața sa. Multe din ele descoperite în dosarele Securității

Sorin Roșca Stănescu, secretele din viața sa. Multe din ele descoperite în dosarele Securității
Ca ziarist a făcut multe-multe dezvăluiri. Acum, Sorin Roșca Stănescu dezvăluie cititorilor o parte din secretele vieții lui într-o carte bazată pe documente istorice aflate în arhivele CNSAS. A fost ajutat de doi istorici - Dan Andronic și Alice Barb, primul și jurnalist și editor al cărții

De ce sunt importane aceste aceste dezvăluiri? Pentru a descoperi, încă o dată, cum un aparat opresiv – Securitatea – aflat la dispoziția unui partid dictatorial, a schimbat și mutilat viețile unor oameni și a provocat suferință socială.

Redau un fragment din articolul lui Sorin Roșca Stănescu în care ridică vălul de pe momentul în care, tânăr fiind, s-a ciocnit prima dată cu „dosarul de cadre mizerabil”. Cartea a fost lansată astăzi și o veți găsi curând în librării, la difuzorii de presă sau comandând-o online, pe www.agoramag.ro

„În urmă cu doi ani, la o întâlnire după 50 de ani a supraviețuitorilor redacțiilor „Viața Studențească” și „Amfiteatru”, Nicolae Dan Fruntelată, primul meu redactor șef, mi-a mărturisit că angajarea mea în presă a fost o provocare aproape imposibilă. De la secția de cadre a Partidului Comunist Român, acestuia i s-a atras atenția că, deși patru ani de zile fusesem, în calitate de student, redactor cu o jumătate de normă, nu puteam fi angajat cu o normă întreagă, întrucât aveam un dosar  de cadre mizerabil.

Nu a fost informat în ce a constat mizeria. Dar, după ce s-a sfătuit cu Ion Traian Ștefănescu, care era ministrul pentru Problemele Tineretului și care îmi fusese profesor la catedra de Dreptul Muncii a Facultății de Drept, unde mi-am luat lucrarea de diplomă cu nota 10, Fruntelată a recurs la un truc. Am intrat în presă pe ușa din dos. Pe un post de corector. Care apoi a fost transformat în post de redactor. În scurt timp. De fapt, am lucrat permanent ca ziarist.

Și iată că, cu puțin timp înainte de a împlini vârsta de 72 de ani, curiozitatea m-a împins să încerc să aflu în ce a constat mizeria din dosarele mele de cadre. Și am apelat la autorii cărții care va fi lansată astăzi. La Dan Andronic și la Alice Barbu. Ambii fiind istorici acreditați la CNSAS. Aceștia au solicitat dosarele mele și ale familiei mele. Și au obținut câteva dintre acestea.

Dosarul bunicului meu, medic chirurg. Dosarul tatălui meu, avocat. Un dosar în care eram urmărit în anii când făceam liceul la „Sfântul Sava”. Și un dosar din 1988, în care eram din nou investigat de Securitate.

Din această panoplie lipsesc: dosarul unchiului meu, care a fost parașutat în Munții Făgărașului de căre americani, după ce a fost transformat în spion, și care s-a predat Securității, considerând că nu-și poate trăda țara; dosarul colaborării mele cu Brigada Antiteroristă; și, în fine, dosarul asasinării tatălui meu, avocat, de către Securitate. Aceste ultime dosare nu au putut fi accesate  întrucât sunt încă ținute la strict secret. La fel cum probabil, tot la strict secret sunt și dosarele care cuprind detalii privind modul în care am fost urmărit de noua Securitate, după decembrie 1989.

Până la urmă, toate aceste dosare, cele de acum vizibile, care cuprind mii și mii de file, și cele încă invizibile, probabil la fel de voluminoase, m-au lămurit în cele din urmă despre ce este vorba și mi-au permis ca, la această vârstă înaintată, să aflu în fine fapte pe care, chiar dacă le-am intuit parțial, nu le-am cunoscut niciodată înaintea apariției aceste cărți. Și pe care din păcate volumul lansat azi le amintește parțial, dar nu are cum să le conțină”.

 

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp