Regal GEORGE MOTOI la Duminica filmului românesc. TVR 2

Elegant, cu o ţinută artistocrată şi o voce inconfundabilă, George Motoi a făcut parte din Generația de Aur și ne-a bucurat mulți ani cu roluri excepționale pe scena teatrului sau în filme de referință. Cu un talent uriaş, colegii şi prietenii îşi amintesc despre acesta că era generos. „Înzestat cu un talent deosebit, s-a remarcat prin profesionalism şi perfecţionism. Pe scenă sau pe platoul de filmare se comporta în mod egal cu toată lumea şi niciodată nu făcea vreun gest să iasă în faţă.  Mulţi ani după ce ieşisem la pensie, mi-a propus să joc într-o piesă pe care o regiza. Din păcate, timpul nu ne-a lăsat să ducem la capăt colaborarea”, spune actorul Eugen Cristea.

Despre rolul său din „Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu”, film difuzat la TVR 2 az, 12 iulie, de la ora 20:10, actorul George Motoi spunea că a fost unul de excepţie şi o şansă rară în viaţa sa profesională.

Filmările la producţia „Întoarcerea lui „Vodă Lăpușneanu” au debutat în aprilie 1978, la Bufea, într-un vechi decor existent de la filmul „Vlad Ţepeş“.

„Lăpuşneanu este rolul cel mai important pe care l-am avut în cinematografie. Roluri ca acestea apar în cariera unui actor de maximum două-trei ori, privilegiate doar de şansa, ciclică aş spune, a apariţiei unor opere de excepţie, căci rolul lui Lăpuşneanu, din filmul acesta, nu-i cu nimic mai prejos decât «Hamlet-ul» lui Shakespeare sau decât «Caligula» lui Camus“, spunea actorul în cartea sa de eseuri „Sub masca actorului“.

Susţinător al tinerilor actori, George Motoi a fost ca un mentor pentru actorul Gavril Pătru. „În general, actorii mari sunt mai rezervaţi faţă de tineri. Domnul George Motoi a fost îngăduitor, mă dojenea, cum face un părinte şi ne-a tratat pe noi, tinerii de atunci, ca pe generaţia care va duce mai departe teatrul românesc. De la dânsul am înţeles că eşti mare, dacă şi partenerul care îţi dă replica e mare şi te ajută. George Motoi nu a amestecat niciodată viaţa personală cu cea profesională şi nu lăsa ca ceea ce se întâmpla în plan social să întineze raportul vizavi de meserie. Mi-a plăcut şi pofta cu care juca, indiferent de cât de înaintată îi era vârsta”.

Despre scenarista și regizoarea Malvina Urșianu se ştie că are o poveste de viaţă care rivalizează cu orice scenariu de film. Cineasta a debutat în lungmetraj în 1967 cu „Gioconda fără surâs”, la aproape 10 ani după ce urmase cursurile Școlii de cinema a lui Jean Georgescu. Fiică de boier, în 1958 Malvina Urşianu fusese acuzată de sabotaj ideologic și anticomunism, i s-a interzis să lucreze în cinema și chiar a fost închisă pentru câteva luni.