Lansarea oficială a cărții-eveniment „Spovedania unui avocat”, de Marian Nazat, este programată pentru luni, 9 iunie 2025, la ora 17:30, în eleganta sală a Hotelului InterContinental Athénée Palace. Alături de autor vor fi prezenți avocații Otilia Sava, Viorel Roș și Florentin Țuca, care vor da glas ideilor și trăirilor ce traversează această carte confesivă, oferind cititorului multiple straturi de lectură.

Autorul promite o seară de reflecție, evocări și dialog. În plus, va prezenta și trilogia recent apărută la Paris, la editura Edlivre: „De Montevideo à Doha. L’histoire des championnats mondiaux de football” – o istorie completă a Campionatelor Mondiale de Fotbal, tradusă în limba română de Letiția Ilea.

O confesiune fără mască, într-o carte-eveniment

„Spovedania unui avocat” nu este doar o retrospectivă a unei cariere, ci o radiografie amară a sistemului juridic românesc postdecembrist. Cartea începe cu o sinceră revelație: autorul nu și-a dorit niciodată să fie avocat. Drumul lui părea trasat spre ancheta penală a procurorului, până când evenimentele istorice și o întâlnire revelatoare cu Ion Caramitru l-au purtat către bară. A fost, spune el, o intrare într-o altă lume – una plină de provocări, dar și de capcane.

„Nu mi-am dorit niciodată să devin avocat și, până la demisia din Ministerul Public, nu avusesem în vedere o astfel de perspectivă. Îmi era cu neputință să mă închipui altcumva decât vânător de criminali. Numai că, parafrazându-l pe Goethe, caii destinului nu greșesc niciodată drumul. Iar bidiviii ăștia au însemnat schimbarea regimului Iliescu și taifasul de patru ore cu Ion Caramitru, un actor important și pe scena politică la vremea respectivă. Și ce credeam că nu se va întâmpla vreodată s-a petrecut cu un firesc greu de anticipat, altminteri. Așa am pășit într-o altă lume, complexă și complicată, plină de provocări, departe de rutina ce începuse să se profileze în biroul de anchete penale, unde te pândește oricum plafonarea, fiindcă nu poți să hingherești oameni la infinit; entuziasmul se risipește la un moment dat”, povestește autorul într-un capitol din carte.

Anii ’90 erau marcați de o anumită eleganță a profesiei. Ținuta și atitudinea impuneau respect, mai arată Marian Nazat. Magistrații și avocații păstrau o distanță demnă față de public și față de ei înșiși. Numai că această epocă a decenței s-a risipit în timp, iar magistratul-scriitor trage un semnal de alarmă: în instanțele de astăzi, avocatura pare tot mai des populată de figuranți fără identitate profesională, striviți de rutina corporatistă.

Justiția între ideal și simulacru

Un punct central al cărții îl constituie analiza virulentă a perioadei „anticorupției” – o campanie prezentată ca spectacol național, dar resimțită de avocat ca pe un veritabil coșmar instituțional. Justiția a devenit, în această viziune, un mecanism de execuție publică, susținut de o opinie publică dornică de sânge și de spectacol mediatic.

Autorul nu se ferește să acuze parteneriate periculoase între judecători, procurori și avocați – o rețea toxică alimentată de delațiuni, trădări și cinism. Într-un pasaj tulburător, evocă momentul în care a simțit că se transformă, fără voie, într-un cioclu al proceselor fără miză juridică reală. Și totuși, a continuat să lupte, să urce în ring, chiar și când meciul părea dinainte pierdut.

„(…) la ghiontul străinătății, s-a declanșat «Cântarea anticorupției», cel mai grandios spectacol de sunet și lumină al postdecembrismului. O mană cerească pentru avocați, o molimă pentru țară. S-au deschis cu surle și trâmbițe uzine și fabrici de condamnați, din care, zilnic, plecau în depozitele penitenciare baloți cu marfa cerută cu nesaț la export. Astfel s-a desăvârșit desmădularea României, sub sloganul: «Țării cât mai mulți penali!» În dosul cumplitei mascarade judiciare, ne-am vândut, pe doi arginți, demnitatea și avuția națională, ființa națională”, mai scrie Marian Nazat.

„Spovedania unui avocat” – un testament profesional și moral

Finalul „spovedaniei” nu este unul resemnat, ci mai degrabă contemplativ. După o carieră lungă și tumultuoasă, autorul se declară recunoscător tuturor celor care i-au fost profesori, colegi sau chiar adversari. Își cere iertare dacă a greșit și își așază, cu onestitate, armele jos, privind cu luciditate înapoi.

„Spovedania unui avocat” este, în același timp, un document al unei epoci, un protest personal și un avertisment. Este o carte despre lupta cu un sistem care s-a îndepărtat de valorile sale declarate, dar și despre demnitatea profesiei juridice – chiar și atunci când aceasta e pusă la zid.

Cine este Marian Nazat

Marian Nazat s-a născut la 14 martie 1961, în Topraisar, județul Constanța. După absolvirea liceului în Turnu Măgurele, a urmat cursurile Facultății de Drept din București (1983–1987). În prezent este avocat în cadrul Baroului București. Nu este la prima carte. A publicat un roman polițist – „În așteptarea morții” (1994), împreună cu Paul Floricel Mocanu, și două culegeri de eseuri pe teme de actualitate – prima în 2000, intitulată „Starea de anormalitate”, iar a doua în 2003, despre „Starea de anormalitate 2000–2002”. Din 1998 semnează săptămânal în ziarele Național, Azi, Cotidianul, Ziarul Financiar și Jurnalul Național. De asemenea, a publicat o carte de eseuri – „România de-a-ndoaselea. 2004–2003: Paradoxurile unei națiuni în derivă”.

„Suflet în exil”, „Pe tălpile României”, „Dragul meu haștagist”, „Prizonier în «câmpul tactic»”, „Rusia de la Petru cel Mare la… Deschamps”, „Cartea ieruncilor” sau „Țara de cobai” completează lista volumelor pe care le-a semnat.

Citește și:

Trăiește cum mulți nu îndrăznesc nici să viseze. Povestea incredibilă a tinerei care a făcut carieră scriind cu nasul și cu gura