Fosta lui Bordea, după despărțirea de amantul Spike: „Fericirea n-a fost niciodată o destinație pentru mine”

Atunci când l-a înșelat pe Cătălin Bordea cu prietenul său cel mai bun, Spike, Livia a motivat că existau probleme între ei de ceva timp și că și-a dorit să fie fericită. Părea că a găsit această fericire în Spike, însă în urmă cu câteva luni s-a lupt lanțul de iubire și cu acesta. 

Sigur, de data aceasta fosta lui Bordea și a lui Spike și-a învățat lecția și a rămas cu un bolid de lux în proprietate după despărțire. Când părea că este bine și-și vede de viață singură, Livia Eftimie dă de înțeles că are gânduri triste. 

Livia Eftimie analizează despărțirea de Bordea și Spike 

Într-un text lung, fosta lui Bordea și a lui Spike a ajung la concluzia că fericirea pentru ea nu există. Livia Eftimie pare să fie în depresie și resemnată cu viața ei, despre care dă de înțeles că nu o mulțumește. 

„Poate că nu contează ce aleg. Poate că tot ce fac e să aleg din diferite forme ale aceleiași pierderi. Și, încet, învăț să trăiesc cu gândul că fericirea n-a fost niciodată o destinație pentru mine, ci doar o pauză scurtă între două renunțări. M-am obișnuit cu gustul amar al lucrurilor netrăite. Le port în mine ca pe niște camere închise.

Știu unde sunt, știu ce se află acolo, dar nu mai intru. Am devenit o arhivă a propriilor renunțări. O cronologie tăcută a momentelor în care m-am ales pe mine, dar nu pe cea care voiam să fiu; ci pe cea care trebuia să reziste”, scrie fosta soție a lui Bordea. 

Livia Eftimie dă de înțeles că este epuizată după despărțirea de Spike 

Confesiunea Liviei continuă într-un ton și mai sumbru, explicând că nu mai ia decizii în funcție de dorințe, ci doar în funcție de ce ar putea să doară mai puțin.

„Și acum, când vine o nouă hotărâre, nu mă mai întreb “Ce vreau?” Întreb doar: Ce doare mai puțin? Și aleg drumul ăla. Nu din lașitate. Ci din oboseală. Dintr-o epuizare profundă, care nu se vede, dar care face cea mai mare gălăgie când e liniște. Ajunsă aici, nu mai caut sens.
Nici explicații, nici salvări întârziate.
Doar las lucrurile să se întâmple peste mine. Nu mai sper ca o hotărâre să schimbe ceva în mod real. Poate va muta decorul, va aduce alte fețe, dar în mine rămâne același spațiu gol, același loc în care nu mai așteaptă nimeni nimic”.

În final, Livia recunoaște că este epuizată și că simte că a trăit doar pentru a supraviețui, nu pentru a fi cu adevărat ea însăși.

„E o liniște acolo care nu vindecă, ci doar acoperă. Sunt obosită. Nu de ce mi se întâmplă, ci de felul în care trebuie să fiu mereu cea care înțelege, cea care cedează, cea care pleacă prima, chiar și din propria viață, ca să-i lase locul uneia mai suportabile. Am fost atâtea versiuni ale mele doar ca să-mi pot duce zilele până seara. Și acum nu mai știu care dintre ele a fost adevărată. Sau dacă a fost vreuna. Poate că nu m-am trăit niciodată, de fapt. Poate că tot ce-am făcut a fost să-mi supraviețuiesc mie. Și în fața fiecărei decizii, nu aleg un drum, ci aleg pe cine mai sacrific din mine, ca să pot merge mai departe. Și merg. Dar nu înainte. Ci doar… mai departe. Până nu mai rămâne nimic”, încheie fosta lui Bordea și a lui Spike.