Cu mult înainte de apariția creștinismului, plantele și copacii verzi tot timpul anului aveau o semnificație specială pentru oameni. Legendele din mai multe țări afirmă că ramurile verzi țin departe vrăjitoarele, fantomele, spiritele rele și bolile.

În emisfera nordică, cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului cade pe 21 sau 22 decembrie și se numește solstițiul de iarnă. Oamenii din trecut credeau că soarele era un zeu și că iarna venea în fiecare an, deoarece zeul era bolnav și slăbit. Ei sărbătoreau solstițiul pentru că simboliza vindecarea zeului, iar atunci când plantele verzi creșteau din nou însemna întoarcerea verii și a zeului mult mai puternic.

Unde au apărut primii brazi de Crăciun 

De la simbolistica ramurilor verzi până la primul  brad impododit vreodată în Letonia în anul 1510, n-a mai fost decât un pas. Zece ani mai târziu, prinţesa Helene de Mecklenburg a dus tradiţia în Franţa, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. La scurt timp după asta, împodobirea bradului de Crăciun s-a răspândit în întreaga Europă.

Frumoasa tradiție a continuat și după anul 1600. Astfel, în anul 1605 un brad a apărut într-o piață publică din Strasbourg. Pomul era împodobit cu mere roșii și dulci. Într-un final, în anul 1611, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien din Breslau, Polonia, avea să împodobească primul brad așa cum îl știm astăzi, cu globuri. 

Deși brazii au avut un parcurs care s-a întins pe secole, 1895 a rămas în istorie ca fiind primul an în care beculețele pe care le știm toți aveau să devină o tradiție. Acest lucru s-a întâmplat odată cu inventarea instalației electrice, când președintele Statelor Unite ale Americii de la acea vreme, Grover Cleveland, a decorat bradul de la Casa Albă cu becuri colorate, iar această tradiție s-a răspândit imediat în toată ţara și ulterior în întreaga lume. 

Cum se împodobeşte corect bradul de Crăciun