Marius Tucă, despre cel mai mare regret legat de fiica sa, dar și cel mai important sfat primit de la Ion Țiriac

Marius Tucă are o carieră pe care mulți și-o doresc, dar de departe cel mai bun și temeinic lucru din viața sa rămâne fiica lui, Daria. E mândru că moștenitoarea lui a avut o copilărie mirifică la bunici, dar și că a putut să-și trimită copilul la școala pe care și-a dorit-o, la Londra. Dar are și un regret. Dacă ar fi să poată să dea timpul înapoi, spune că ar sta mai mult cu Daria. 

„Nu aș mai lucra sâmbăta și duminica, cu toate că am făcut-o cu o mare pasiune”

„Să nu mă trezesc că vorbește și eu să nu știu că vorbește, să-mi spună tată și eu să nu știu că poate. Nu aș mai lucra sâmbăta și duminica, cu toate că am făcut-o cu o mare pasiune. Sfatul meu, pe care l-am primit cu mulți ani în urmă de la Ion Țiriac, pentru toți: vineri la prânz plecați oriunde vedeți cu ochii și reveniți luni pentru o nouă zi de muncă”, a mărturisit jurnalistul într-un interviu.

„Lumea nu știe nimic despre mine, din păcate sau din fericire”

Marius Tucă și-a ținut viața cât mai mult la secret și bine a făcut, dar „băiatul cu bretele care făcea, în anii ’90, o emisiune tv unde executa politicienii pe bandă rulantă” are o mare pasiune: pescuitul. Din păcate, n-a mai avut timp pentru hobby-ul său, însă uneori „se întâmplă să visez că mă aflu pe malul Dunării și ascult pădurea. Stând ore întregi în așteptarea, ce pretext minunat, peștelui cel mare”.

„Nu lipseau roșiile și brânza, asta era și mâncarea pe care o luam când plecam la pescuit”

„Am copilărit pe malul Dunării și al Oltului, acolo unde Oltul se varsă în Dunăre, la Islaz, de unde e mama. Toate zilele arătau la fel. Mă trezeam dimineața devreme și plecam la pescuit. Până seara târziu, la lăsarea întunericului, eram prin crânguri, bostănării, vii, prin bălți și păduri.

Seara, în jurul unei mese joase, rotunde, cu scaune mici și rotunde, luam cina. Care, de fiecare dată, se termina cu o lubeniță tăiată, abia adunată din grădină. Nu lipseau roșiile și brânza, asta era și mâncarea pe care luam când plecam la pescuit. Totul era crescut în grădină, totul era bio cum se spune acum”, a mai spus acesta.