Nadia Comăneci nu pleacă nicăieri în lume fără pălăria fiului său. „Am simțit un gol în stomac, ca și când ai pierde pe cineva”

Cu sinceritate, Nadia Comăneci a explicat despre golul pe care l-a lăsat în suflet plecarea de acasă a fiului său, Dylan, de 19 ani și cum iubirea pentru familie e mai importantă ca orice fel de medalie.

Nadia Comăneci, despre povestea de dragoste cu Bart Conner

De asemenea, Nadia Comăneci a oferit publicului o privire rară din intimitatea cu soțul său, Bart Conner, fost gimnast olimpic american. Cei doi, căsătoriți din 1996, au construit o viață echilibrată în Statele Unite, punând întotdeauna familia pe primul loc.

„Ne-am întâlnit când eu avem 14 ani și el 18 ani. Cinci ani am fost prieteni foarte buni, să înțelegem că venim din lumi diferite, culturi diferite. Respectul, înțelegerea și timpul fiecăruia e important într-o relație longevivă. Desigur, trebuie să faci și mici compromisuri. Avem timpul meu, timpul lui și timpul nostru.

Ultimii 18 ani au fost despre Dylan, să îi fie bine lui. Acum suntem într-o altă fază. Dylan a plecat și ne-am gândit să ne cumpărăm un manual să vedem ce facem când suntem singuri. Noi avem o cățelușă de trei ani, care e iubirea lui Bart.

Înainte trebuia să ne organizăm programul cu luni înainte, în funcție de programul băiatului. Acum avem o libertate de care putem profita, dacă spunem Hai în Vegas trei zile, putem să o facem”, a povestit Nadia Comăneci, emoționată și cu recunoștință pentru lecțiile învățate, în podcastul Alessandrei Stoicescu.  

Plecarea lui Dylan a lăsat un gol în sufletul mamei

Plecarea lui Dylan la colegiu, în Santa Monica, California, a marcat un capitol nou și dureros pentru Nadia. Fiul său a ales să studieze la un colegiu local, la doar cinci minute distanță de casa familiei, iar mutarea reprezintă un pas spre independență.

„Noi avem o casă în Santa Monica și el mergea în vacanțe tot timpul acolo, cunoaște zona, nu e ceva nou pentru el. Trăiește în casa respectivă iar colegiul Santa Monica e la cinci minute. Și nu s-a dus singur, s-a dus cu prietena lui, care face facultatea online în Oklahoma City. Ei sunt și foarte buni prieteni, pe lângă faptul că sunt împreună.

Trei zile mi-a fost greu când a plecat, am simțit un gol în stomac, ca și cum ai pierde pe cineva, dar soțul meu spunea că vom trece și peste asta. În primul rând este bine pentru el, iar pentru un părinte e o fază pentru care trebuie să te pregătești.

Se spune că un copil pleacă și la un moment dat revine la tine. Eu îi spuneam lui Bart că ar trebui să vină mai repede acasă. Dar dacă va face școală online, să vedem dacă dorește să se transfere mai aproape de noi, dar nu să stea cu noi”, s-a destăinuit celebra gimnastă.

Nadia Comăneci nu se desparte de pălăria fiului său oriunde ar pleca

Un gest simbolic al legăturii lor profunde este pălăria lui Dylan, pe care Nadia o poartă cu ea pretutindeni.

„Când a plecat de acasă, am simțit un gol în stomac, ca și când ai pierde pe cineva. Pălăria lui Dylan o port cu mine foarte des, el a făcut doi ani de dramă în școală, un fel de actorie, iar eu o iau cu mine pentru că îl am cu mine. Și recunosc, îmi și place”, spune ea, ilustrând cum micile obiecte devin talismane ale iubirii materne.

Ce se întâmplă în sufletul copilului unei celebrități

Nadia Comăneci nu a ezitat să vorbească și de provocările la care este supus copilul unei celebrități. Deși în casă nu se vorbea obsesiv despre realizările ei de la Montreal 1976, unde a obținut primul 10 perfect din istoria gimnasticii, sau despre cariera de gimnast al lui Bart, presiunea externă a fost inevitabilă pentru fiul lor.

„Pentru Dylan cred că a fost o greutate numele meu, chiar dacă noi nu vorbeam în casă despre asta. Dar a înțeles ce am făcut noi în viață și această apăsare o primea de la grădiniță, de la școală, indirect. La 4 ani i-a spus cineva că părinții lui sunt faimoși.

Nu prea ne-a spus nouă, dar am simțit acest lucru. Fiecare copil de celebritate trăiește acest lucru. Acum, ori e o greutate, ori o iei ca ceva prin care tu vei construi ceva. Dylan a făcut fotbal la școală, a fost portar, a făcut karate, gimnastică doi ani și a concurat, a încercat multe activități, ca să fie ocupat.

Dar ne-a spus clar că vrea să-și găsească drumul lui și noi îl sprijinim. Când mă uit la el, văd copilul din Onești, are din calitățile pe care le aveam eu. Când vrea să facă ceva, nu se lasă, e foarte ambițios, curajos, vrea să încerce lucruri ieșite din comun, aventuros, sensibil. Temperamentul e al meu, clar”, a mai spus Nadia.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!