Într-un studiu publicat în 2016 despre modul în care nevoile noastre ancestrale influențează sentimentele noastre moderne, cercetătorii au descoperit ceva surprinzător. În timp ce majoritatea oamenilor sunt mai fericiți când sunt înconjurați de prieteni, oamenii inteligenți sunt mai fericiți atunci când stau singuri. Cercetătorii, Norman P. Li și Satoshi Kanazawa, de la Singapore Management University, Singapore și, respectiv, London School of Economics and Political Science, Marea Britanie, investigau „teoria savanei” din punctul de vedere al fericirii.
Teoria savanei mai este cunoscută și sub numele de „ipoteza moștenirii evolutive” sau „ipoteza nepotrivirii”. Aceasta presupune că reacționăm la circumstanțe așa cum ar face strămoșii noștri, după ce au evoluat psihologic pe baza nevoilor lor, din vremea când trăiau în savane.
Cum ne simțim în grupuri mari
Studiul a analizat datele din interviurile realizate de National Longitudinal Study of Adolescent Health (Add Health) în perioada 2001 – 2002, cu 15.197 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 28 de ani. Cercetătorii au căutat o corelație între locul în care locuiește un intervievat – într-o zonă rurală sau urbană – și satisfacția sa de viață. Au fost interesați să evalueze modul în care densitatea populației și prieteniile afectează fericirea unei persoane.
Studiul a constatat că oamenii, în general, erau mai puțin fericiți în zonele cu densitate mai mare a populației. Cercetătorii au m ai descoperit ceva: efectul negativ al prezenței multor oameni este mai pronunțat în rândul persoanelor cu inteligență medie.
Oamenii inteligenți nu au neapărat nevoie de prieteni lângă ei
În general se consideră că prieteniile cresc satisfacția de viață în cazul majorității oamenilor. Li și Satoshi și Kanazawa notează, în cercetarea lor, că ei cunosc doar un singur studiu care a analizat motivul pentru care acest lucru este adevărat și care a concluzionat că prieteniile satisfac anumite nevoi psihologice. Cum ar fi relația, nevoia de a fi util (cuiva) și împărtășirea experiențelor. Totuși, motivul pentru care o persoană are aceste nevoi e inexplicabil.
Astfel, Li și Kanazawa spun că prieteniile / alianțele au fost vitale pentru supraviețuire pe vremea strămoșilor noștri. În sensul că au facilitat vânătoarea în grup și împărțirea hranei, reproducerea și chiar creșterea copiilor, în grup. Datele pe care le-au analizat susțin ipoteza că prieteniile măresc semnificativ satisfacția de viață pentru majoritatea oamenilor.
În cazul oamenilor foarte inteligenți, însă, lucrurile stau diametral opus, mai arată aceștia în studiul lor. Oamenii inteligenți se simt mai fericiți singuri decât atunci când alții, chiar și prieteni foarte buni, sunt prin preajmă. O explicație ar fi aceea că o viață socială „sănătoasă” lasă de fapt oamenii foarte inteligenți cu mai puține satisfacții de viață. Probabil pentru că dorințele lor sunt mai degrabă aspiraționale și mai orientate spre obiective, iar ceilalți oameni le distrag atenția.
Sursa foto: Pixabay
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook