Cu mulți ani în urmă, marele Jean Gabin i-a mărturisit unui gazetar că a fi actor nu e greu. Este fie ușor, fie imposibil, pentru că un actor are sau nu harul de la Dumnezeu. Vasile Muraru, despre sărbătoarea de Paște de altădată. „Ne înnoiau cu teniși, făceam giumbușlucuri la Denii și așteptam lumina ca pe o minune”.
Vasile Muraru a deschis sipetul cu amintiri și s-a întors în timp, pe ulițele din Piatra Neamț, acolo unde sărbătoarea de Paște nu era doar o cifră în calendar, ci o transformare totală a spiritului și a comunității.
Vasile Muraru: „Când începea Postul, se schimba viața total”
Pentru băiatul de sub munte, aventura spirituală începea odată cu prima zi a Postului Mare. Nu era vorba doar despre restricții alimentare, ci despre o purificare a întregii gospodării. Vasile Muraru își amintește cu precizie ritualurile mamei și ale bunicii care dădeau semnalul schimbării:
„O mare sărbătoare, pentru că atunci când începea Postul, se schimba viața total. Bunica și mama curățau toate oalele de peste iarnă, la fel ca toate femeile din sat”, a povestit acesta într-un interviu. Era un timp al ordinii, când șezătorile zgomotoase ale iernii făceau loc muncii harnice în grădină.
Lumea se trezea la viață odată cu pământul, iar pregătirile pentru Înviere deveneau centrul universului familial. În viziunea lui Vasile Muraru, această perioadă era marcată de o așteptare febrilă, amestecată cu o bucurie ingenuă pe care doar copiii o pot procesa cu atâta intensitate.
Vasile Muraru, despre sărbătoarea de Paște de altădată. „Ne înnoiau cu teniși, făceam giumbușlucuri la Denii și așteptam lumina ca pe o minune”
Un moment de referință pentru orice copil al acelor vremuri era „înnoirea”. Tradiția cerea ca de Paște să porți ceva nou, un simbol al primenirii sufletești și trupești. „Așteptam cu sufletul la gură Săptămâna Mare pentru că ne mai înnoiau cu câte o pereche de teniși sau un pulovăraș. Era o tradiție ca de Paște să existe în vestimentație ceva nou”, a povestit Vasile Muraru cu un zâmbet nostalgic.
Vasile Muraru: „Paștele s-a schimbat”
Vasile Muraru, alături de Valentina Fătu pe scena teatrului Constantin Tănase Sursă foto: Teatrul Constantin Tănase
Dar dincolo de haine, era spiritul de comuniune neobosită. Biserica era epicentrul, iar Deniile nu erau doar momente de rugăciune solemnă, ci și spațiul în care copiii, sub masca evlaviei, își exercitau creativitatea debordantă. Vasile Muraru recunoaște că nu lipseau farsele:
„La biserică, la Denii, făceam tot felul de giumbușlucuri, de la pocnitori la sperietori pentru fete. Eram mulți copii, plini de voie bună și veselie.” Din păcate, actorul constată cu amărăciune că această efervescență s-a diluat în prezent: „Paștele s-a schimbat. Acum, lumea se duce să ia lumină și pleacă fiecare în treaba lui…”.
Mama și modelele de pe ouă
Vasile Muraru, despre sărbătoarea de Paște de altădată. „Ne înnoiau cu teniși, făceam giumbușlucuri la Denii și așteptam lumina ca pe o minune”. Dacă ar fi să rezume Paștele într-un singur miros, pentru Vasile Muraru acesta ar fi, fără îndoială, parfumul cozonacului proaspăt scos din cuptor.
„În copilăria mea, întotdeauna de Paște, miroasea în casă a cozonac”, spune actorul. Atmosfera din bucătărie era una aproape ritualică, unde fiecare membru al familiei avea un rol bine definit.
Micul Vasile Muraru era „furnizorul” de materie primă pentru estetica ouălor roșii. Mama îl trimitea pe coasta dealului sau prin luncă să caute frunze cu forme deosebite, pe care ea le aplica apoi pe ouă pentru a crea modele vegetale unice, fierte în coji de ceapă.
Masa de sărbătoare era un spectacol al abundenței: miei la cuptor, pască aurie, drob și mâncăruri gătite cu o răbdare pe care astăzi o găsim tot mai rar. Totuși, preferințele de atunci ale viitorului actor erau simple: aștepta cu nerăbdare costița de miel și fura scurte momente de răsfăț gustând din pasca proaspătă.
Ritualul din dimineața Paștelui
Poate cel mai frumos moment descris de Vasile Muraru rămâne cel al dimineții de Paște. Înainte de orice mâncare sau vizită, exista un ritual al purității. Mama punea într-o cană cu apă „descântată” un ou roșu și un bănuț de argint și toți copiii trebuiau să se spele pe față cu acea apă.
„Ne spălam ca să fim rumeni în obraz ca oul și nu știu de ce, cine era ultimul lua și bănuțul”, și-a amintit artistul. Pentru Vasile Muraru, Paștele rămâne „acasă”, acolo unde timpul are răbdare, iar mirosul de cozonac și oul roșu vestește, an de an, victoria vieții asupra morții.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
