Simona Ionescu / Redactor Șef

Adrian Minune povestește ce a pățit când a furat o bicicletă. Vali Vijelie zice că el era cu fructele

Adrian Minune povestește ce a pățit când a furat o bicicletă. Vali Vijelie zice că el era cu fructele
Adrian Minune și Vali Vijelie, spuma maneliștilor din România, s-au plăcut de când s-au văzut prima dată. Iar viața a făcut să se și înrudească. Cei doi au povești de spus despre tinerețea lor și ceea ce i-a legat într-o prietenie.

Pe Adrian Minune și Vali Vijelie îi leagă o prietenie de peste 20 de ani. S-au cunoscut într-un restaurant unde se afla și Dan Bursuc, și de atunci sunt de nedespărțit. Au împărțit și bune și s-a legat o prietenie care ține de o viață, iar Vali recunoaște că Adrian Minune a fost fanul său.

Vali Vijelie: „Mi-a botezat fetița, pe Cati”

„Suntem cumetri, el mi-a botezat fetița, pe Cati, care are acum 25 de ani. El este cel mai mare fan al meu, a fost. Eu cânt de pe vremea când se suda cu carbit, acum suntem pe laser.

Iar colaborarea noastră a început când a venit la restaurant Liviu și Raluca, eram cu prietenul nostru, fratele nostru de o viață, Dan Bursuc”, a povestit Vali Vijelie la aniversarea de 50 de ani a lui Adrian Minune.

Adrian povestește ce a pățit când a furat o bicicletă

Vali Vijelie, la petrecerea organizată de Adrian Minune, cu ocazia împlinirii a 50 de ani

Adrian Minune a știut să facă bani de când se știe. La doar 15 ani își amintește cum cumpăra sticle cu bere pe care le punea în căldări cu bucăți de gheață, apoi le vindea în Piața Obor.

Pentru că drumul era lung până la școală, Minune făcea naveta „călare pe bicicleta furată, că n-aveam bani să-mi cumpăr una. Mai toți la vârsta aceea furau, nu ne dădeam seama”.

Ar fi făcut orice ca să-și bucure părinții și „am furat odată pepeni dintr-o bostană. I-am îndesat într-un sac pe care l-am legat de bicicletă. Dumnezeu m-a văzut, am căzut de pe bicicletă rău, m-am julit și am spart toți pepenii”.

„Fugeam acasă cu tricoul plin cu mere”

Nici copilăria lui Vali Vijelie nu a fost lapte și miere, în casa bunicilor dintr-un sat din Giurgiu. A învățat să dea cu sapa, a lucrat pe unde a putut și își amintește și acum de ferma unde se ambalau fructe.

„Copilăria a fost cea mai importantă perioadă a vieţii mele, n-am ştiut ce-i sărăcia, deşi eram sărac. Părinţii ne aduceau, mie şi celor trei fraţi, strictul necesar. Mi-aduc aminte cum fugeam acasă cu tricoul plin cu mere ori caise”, a mărturisit cu ceva timp în urmă Vali Vijelie.

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre