Alexandru Arșinel n-a vrut să fie niciodată o povară pentru copii. Când și-a pregătit locul de veci

Cu șapte ani în urmă și-a construit cavoul. Nu a vrut ca băieții lui să aibă prea mult de lucru atunci când el va trece la cele veșnice…

Alexandru Arșinel n-a vrut să fie niciodată o povară pentru copii. Când și-a pregătit locul de veci

Cu șapte ani în urmă, într-un interviu, Alexandru Arșinel că și-a făcut și locul de veci. La Bellu, în inima Capitalei. Vroia să lase toate treburile așa cum trebuie când urma să plece la Ceruri și familia să nu aibă nici o grijă… Pe cavoul construit din marmură neagră stă scris nu doar numele său, ci și cel al soției, pentru care ar fi făcut orice pe această lume.

„Sunt un om gospodar şi mi-am făcut mormânt la Bellu. Să nu aibă grijă copiii când n-o să mai fiu. Eu sunt un om gospodar și pregătesc toate, în așa fel încât să nu las multe probleme după mine. Eram la Noaptea Muzeelor și Bellu e considerat muzeu. Și am primit de la Primărie un telefon să merg cu câțiva colegi, după spectacol, să aprindem câteva lumânări la mormintele marilor actori, că ne așteptau cei de la Bellu.

„Hii, uite mormântul lui Arșinel!, la care eu zic Aici sunt, doamnă!”

„Ne-am dus, ne-au primit imediat, am aprins lumânări. Și eram cu niște colegi de la Teatrul Tănase: „Hai să vă arăt un mormânt de-al unui coleg de-al nostru”. Și mergeam așa și am ajuns la vreo 10 metri de locul unde este mormântul meu. Era acolo o familie cu doi copii așa… mai mari și el și ea își ziceau: „Hii, uite mormântul lui Arșinel!’, la care eu zic.

„Aici sunt, doamnă!”. „Vai, domnule Arșinel, așa ne-am speriat că e mormântul dumneavoastră!”. La care și ăștia, actorii: „Du-te, mă, unde ne-ai adus aici, să ne arăți mormântul?!”, povestea Alexandru Arșinel în 2015, pentru evelinepauna.ro.

Avea un singur dor

Anul trecut, Arșinel a avut o intervenție chirurgicală la inimă. S-a recuperat cu greu, dar a scăpat. Apoi au venit alte și alte probleme de sănătate, care l-au pus la pământ. Într-un interviu acordat lui Teo Trandafir, Arșinel a vorbit despre marele său dor: dorul de scenă. „Îmi e dor de public, de zâmbetul lor.

Tot ceea ce vine de la public a însemnat un imbold extraordinar, o dorință extraordinară de viață, pentru că viața e tare frumoasă! Și mie mi-e dor de public, de zâmbetul lor generos, iar eu să încerc să le dau, să storc ce a mai rămas în mine.”, a mărturisit Arșinel.