Anchetă la Penitenciarul Rahova, după evadarea lui Abdullah Ataș. Ce s-a aflat de la fosta parteneră a „Regelui Veiozelor”

Cazul lui Abdullah Ataș, cetățeanul turc condamnat în România pentru uciderea polițistului Gheorghe Ionescu, a declanșat o amplă anchetă în sistemul penitenciar, după ce acesta nu s-a mai întors la Penitenciarul București-Rahova dintr-o permisie legală. Evadarea a fost constatată oficial pe 26 ianuarie 2026, iar autoritățile au confirmat că deținutul era obligat să se prezinte înapoi în unitatea de detenție, lucru care nu s-a mai întâmplat.

Potrivit Poliției Române, la data de 26 ianuarie, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a fost sesizată de Penitenciarul Rahova cu privire la dispariția lui Abdullah Ataș, care beneficiase de o permisie în perioada 23–26 ianuarie 2026. Bărbatul a fost căutat la domiciliul din Voluntari, fără a fi găsit, fiind demarate imediat verificări pentru localizarea sa.

Anchetatorii au aflat că „Regele Veiozelor” ar fi în Turcia 

Anchetatorii au luat legătura și cu fosta parteneră a acestuia, care a declarat că a primit un telefon de la un bărbat necunoscut, care i-ar fi spus că bărbatul a plecat în Turcia. Această informație a întărit suspiciunile potrivit cărora Ataș ar fi părăsit deja România. În consecință, pe numele său a fost emis un Mandat European de Arestare și a fost dat în urmărire internațională.

Abdullah Ataș, supranumit în presă „Regele veiozelor”, executa o pedeapsă de aproape 23 de ani de închisoare pentru una dintre cele mai șocante crime comise asupra unui polițist în România. Cu toate acestea, în ultimii ani, el beneficiase de un număr foarte mare de permisii. Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a confirmat că deținutul avusese anterior 24 de ieșiri din penitenciar fără incidente, pe baza evaluărilor făcute de specialiști, care indicau un comportament bun în detenție.

Ministrul Justiției a trimis corpul de control la Penitenciarul Rahova 

Cazul lui Abdullah Ataș a stârnit însă reacții dure din partea Sindicatului Național al Polițiștilor de Penitenciare (SNPP), care susține că responsabilitatea principală nu aparține doar Penitenciarului Rahova, ci mai ales Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). Potrivit sindicatului, ultima permisie – cea de trei zile, în urma căreia s-a produs evadarea – ar fi fost aprobată de directorul general al ANP, în ciuda avizelor negative venite din partea mai multor structuri de specialitate.

SNPP arată că, încă din 2023, Ataș a primit numeroase permisii de câte o zi, aprobate la nivelul penitenciarului. La începutul lui 2025, o cerere pentru o permisie de două zile a fost respinsă de fosta conducere a ANP, pe motiv că deținutul nu îndeplinea condițiile necesare. Situația s-ar fi schimbat după instalarea noii conduceri, când ar fi fost aprobate mai multe permisii mai lungi: trei de câte două zile și una de trei zile – cea în timpul căreia Ataș a dispărut. În total, în doi ani de zile a beneficiat de 22 de învoieri din pușcărie.

Sindicatul critică și rolul Direcției de prevenire a criminalității și terorismului din cadrul ANP, care ar fi avizat favorabil aceste ieșiri, deși alte structuri au avut rezerve. De asemenea, se arată că deținutul nu a muncit în afara penitenciarului, a desfășurat doar activități minore în interior și, deși fusese propus pentru regim semideschis, a rămas încarcerat la Rahova.

Radu Marinescu anunță că va achiziționa brățări electronice de monitorizare 

Ministrul Justiției a anunțat declanșarea unor verificări și a avertizat că vor fi luate măsuri ferme dacă se vor descoperi nereguli. De asemenea, Radu Marinescu spune că a solicitat buget pentru achiziționarea a „6000 de brățări electronice care vor permite monitorizarea inclusiv a celor care primesc asemenea permisiuni”. 

Cazul scoate la iveală vulnerabilități grave în modul de acordare a permisiilor și ridică semne serioase de întrebare despre cum a fost posibil ca un condamnat pentru omor să ajungă să dispară din custodia statului român.

Cum l-a omorât „Regele veiozelor” pe „Dulăul de la Rutieră”

Crima pentru care Abdullah Ataş a fost condamnat a avut loc în noaptea de 2 spre 3 august 2015, în zona Pipera din București. Polițistul Gheorghe Ionescu, agent al Brigăzii Rutiere, supranumit de colegi „Dulăul de la Rutieră” din cauza fermității cu care își făcea meseria, participa la un filtru de control trafic.

Milionarul turc Ataş, aflat la volan sub influența alcoolului, a părut inițial că oprește la semnalul agentului. În ultimul moment însă, a accelerat violent și l-a lovit în plin. Polițistul a fost luat pe capotă și târât pe asfalt aproximativ 400 de metri, după care a fost aruncat pe carosabil.

Șoferul nu a oprit și nu a încercat să acorde ajutor. A continuat să conducă în viteză încă aproape trei kilometri, până când a pierdut controlul mașinii și s-a izbit de un gard. Gheorghe Ionescu a fost transportat de urgență la spital în stare critică și a murit după aproape trei săptămâni de agonie, pe 21 august 2015.

Ancheta a stabilit că gestul lui Ataş a fost intenționat, iar fapta a fost încadrată de procurori și de instanță drept omor calificat.

Condamnarea și imaginea de „Rege al veiozelor”

În 2017, Abdullah Ataş a fost condamnat definitiv la 22 de ani și 10 luni de închisoare. Pe lângă pedeapsa privativă de libertate, instanța l-a obligat și la plata unor daune morale consistente către familia polițistului ucis.

Înainte de crimă, Ataş era cunoscut în mediul de afaceri din România drept „Regele veiozelor”, după ce dezvoltase o rețea de magazine cu obiecte de iluminat și decorațiuni interioare.

Ani de tentative eșuate de a scăpa din închisoare

Pe parcursul detenției, Abdullah Ataş a încercat în repetate rânduri să obțină diverse forme de clemență. A cerut schimbarea regimului de detenție într-unul mai ușor, a invocat probleme psihologice și traume din copilărie și a solicitat inclusiv transferul în Turcia pentru a-și executa pedeapsa acolo.

Toate aceste cereri au fost respinse de instanțe, care au considerat că gravitatea faptei și pericolul social pe care îl reprezintă nu justifică niciun fel de relaxare a regimului de detenție. Cu toate acestea, în 2026, Ataş a primit o permisie legală de 3 zile, din care nu s-a mai întors niciodată.

Evadarea sa a redeschis o dezbatere dură despre modul în care sunt acordate permisiile de ieșire din penitenciar pentru deținuții condamnați pentru fapte extrem de grave și despre vulnerabilitățile sistemului penitenciar românesc.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!