Bancuri bune cu olteni. Mă Ioane, tu știi ce-i ăla un „beu”?

Pe vremea lui Ceaușescu, un oltean își cumpără Oltcit și pleacă cu el la București ca să îl probeze. După vreo 2 ore dă telefon acasă la nevastă-sa:

– Leano totul e ok, ajunsei la București, mașina merge bine, acum o să plec inapoi spre casă.

Trece o zi, trec două zile, a treia zi pe inserat, ajunge și olteanu acasă:

– Aștia făcură mașină asta cu 4 viteze de mers înainte, și una de mers înapoi !

___________________

Doi olteni mergeau pe stradă:
– Mă Ioane, tu știi ce-i ăla un „beu”?
– Nu Sică! Dar de ce mă-ntrebi?
– Păi mi-a spus un prieten de-al meu c-a văzut un cur-cu-beu …

___________________

Un oltean intră într-o frizerie şi-l întreabă pe frizer:
– Cât face la dumneata un tuns?
– 150 lei, domnule!
– Dar un bărbierit?
– Doar 50 lei.
– Atunci bărbiereşte-mă în cap!

___________________

Doi olteni au ajuns mai târziu la un concert în care cântau pianiști din mai multe regiuni ale țării. Din moment ce ei nu aveau o copie a programului artistic, nu puteau să identifice din ce zonă este fiecare pianist.

Deodată unul dintre ei spune:

– Acesta este un pianist oltean.

– Dar cum ți-ai dat seama?

– Simplu. Până să înceapă să cânte, a făcut ce au facut și ceilalți pianiști. Dar după ce s-a așezat, în loc să tragă scaunul mai aproape de pian, a tras pianul mai aproape de scaun.

___________________

Doi olteni veneau de la servici.

Unul îl întreabă pe celălalt, trecând prin fața unei crâșme:

– Vrei să bei o bere?

– Da!

– Atunci du-te și bea-o, că eu te aștept aici!

___________________

Olteanca:

– Putem să vorbim fără să ne certăm?

– Da!

– Ce da, mă idiotule?

___________________

Un oltean ajunge la turci în bazar.

Intră într-un magazin cu pălării și probează una dintre ele:

– Nu vă supărați, cât costă pălăria asta?

– 100 lei

– Nu! 50…

– Nu nu, nu se poate.

Pleacă olteanul, se intoarce după două ore:

– Hai bre cât costă pălăria asta?

Turcul, văzând că are deja vânzare bună, lasă la preț:

– Hai ca ți-o dau cu 50 de lei.

– Nu! 25…

– Nu nu, nu se poate.

Iar pleacă olteanul, iară se intoarce după două ore, la sfârșit de program:

– Hai bre cât costă pălăria?

Turcul, văzând că a vândut aproape toată marfa:

– Nu costă nimic mă, ia-o și du-te.

– Ntz! Vreau două!