Sub pașii zilnici ai miilor de călători din Gara de Nord zace o mărturie tăcută a unei epoci în care orice infrastructură majoră era gândită și pentru cele mai negre scenarii. Cea mai mare stație feroviară din România, inaugurată în 1872 și modernizată în anii '70, nu este doar un nod esențial de transport, ci și un punct cheie într-o rețea subterană vastă, concepută pentru a proteja elita regimului în caz de catastrofă nucleară sau război.
Informațiile oficiale sunt puține și adesea clasificate, dar sursele spun că sub pasajul Gării de Nord există tuneluri și un buncăr antiatomic care ar conecta acest loc cu alte obiective strategice ale Bucureștiului.
Buncărul de sub Gara de Nord ar fi fost construit în perioada anilor ’70
Buncărul de sub Gara de Nord, menționat în unele relatări ca fiind situat sub Peronul 1 și zonele administrative, ar fi fost construit în timpul modernizărilor din anii ’70, cu pereți groși de beton și sisteme de ventilație capabile să reziste radiațiilor.
Construit cu rigoarea inginerească tipică epocii comuniste, adăpostul subteran de sub Gara București Nord a fost gândit inițial ca un spațiu de protecție civilă împotriva bombardamentelor convenționale.
Documente și mărturii din perioada Războiului Rece indică faptul că multe noduri feroviare strategice din România au primit astfel de amenajări, mai ales după experiența bombardamentelor aliate din 1944 asupra triajelor și atelierelor CFR din zonă.
Gara de Nord, fiind cel mai important hub feroviar al țării, ar fi beneficiat de asemenea măsuri de apărare pasivă.
Spații pentru odihnă, grupuri sanitare de campanie, o instalație de ventilație cu filtre
Buncărul secret de sub Gara de Nord. Sursă foto: facebook
Accesul se făcea prin intrări discrete, protejate de uși metalice rezistente, concepute să limiteze efectele suflului exploziilor și să ofere o etanșeitate foarte bună împotriva prafului radioactiv sau a agenților chimici.
Interiorul era compartimentat funcțional: spații pentru odihnă, grupuri sanitare de campanie, o instalație de ventilație cu filtre (de regulă cu cărbune activ pentru purificarea aerului) și un post de comandă modest, destinat coordonării limitate a traficului feroviar esențial în caz de conflict.
Zidurile groase de beton armat, adesea peste un metru în zonele critice, ofereau protecție împotriva schijelor și undelor de șoc moderate.
Amplasarea sub peroane și clădiri principale permitea o evacuare rapidă a personalului gării și a călătorilor în caz de alarmă aeriană. Se spune că în timpul regimului comunist, exercițiile de apărare civilă erau regulate, iar angajații CFR cunoșteau traseele către aceste spații.
Sursă foto: locuridinromania.ro
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
