Simona Ionescu / Redactor Șef
Williamina Fleming a pus bazele sistemelor de clasificare a stelelor și a descoperit numeroase corpuri cerești. Povestea sa uimitoare de determinare și strălucire științifică a inspirat generații de femei din domeniul științei. Iată cum a fost călătoria femeii de la o simplă servitoare la un renumit astronom.
Williamina Paton Stevens s-a născut pe 15 mai 1857, în Dundee, Scoția. Mama ei, Mary Walker, a fost casnică, în timp ce tatăl, Robert Stevens, a fost sculptor și gulerist. A fost unul din șase copii, dar nu singurul talentat. Sora ei, Johanna, a ajuns și ea să lucreze la Observatorul Colegiului Harvard.
Fată inteligentă, la doar 14 ani, Williamina a început să lucreze ca învățătoare la o școală locală. La vârsta de 20 de ani, a făcut una dintre marile greșeli ale vieții: s-a căsătorit cu James Orr Fleming, un contabil văduv. Iar din relația lor s-a născut un fiu, Edward P. Fleming.
La un an după căsătorie, cuplul a fugit din Scoția umedă și s-a mutat în SUA. S-au stabilit în Boston, Massachusetts, unde mariajul lor s-a destrămat rapid. În mai puțin de un an, căsnicia s-a prăbușit complet, iar James și-a abandonat soția și fiul, lăsând-o pe Williamina, în vârstă de 21 de ani, să se întrețină singură și pe fiul ei mic.
A fost cel mai bun lucru care i s-a întâmplat vreodată. A început să lucreze ca menajeră în casa lui Edward Charles Pickering, director al Observatorului Colegiului Harvard (HCO). Pickering și soția sa și-au dat repede seama că era ceva special la tânăra lor cameristă, iar soția lui Pickering l-a presat pe soțul ei să îi ofere Williaminei un post mai potrivit pentru talentele ei.
În 1879, Pickering a fost de acord și, recunoscându-i potențialul, i-a oferit un post de muncă administrativă part-time la observatorul său. În 1881, Pickering i-a cerut fostei sale menajere să se alăture HCO într-o calitate mai oficială.
El a învățat-o cum să analizeze spectrele stelare și a rugat-o să se alăture nou înființatului Harvard Computers. Acesta era un grup exclusiv feminin de „calculatoare umane” (cineva care făcea ecuații complexe înainte de inventarea calculatoarelor electronice) însărcinat cu efectuarea de calcule matematice dificile și editarea publicațiilor observatorului.
Următoarea mare șansă a Williaminei a venit în 1886, când văduva bogată a astronomului Henry Draper, Mary Anna Draper, a înființat Fondul Memorial Henry Draper, care a finanțat cercetarea HCO. Acest eveniment l-a determinat pe Pickering să inițieze Catalogul Henry Draper, un proiect ambițios menit să obțină spectrele optice ale cât mai multor stele și apoi să le indexeze și să le clasifice.
Ochiul ascuțit pentru detalii al lui Fleming i-au permis să exceleze în acest rol. Cu timpul, a trecut de la sarcini de birou la observații și analize astronomice mai complexe. La început, Williamina a fost însărcinată cu întregul proiect și a devenit supervizorul echipei de asistente ale observatorului, denumită adesea „Haremul lui Pickering”.
Sub conducerea ei, echipa a făcut progrese semnificative în clasificarea stelelor și identificarea stelelor variabile și a nebuloaselor.
Când primul catalog a fost lansat în 1890, acesta includea 10.000 de stele care fuseseră catalogate de echipa Williaminei. Cele mai multe dintre ele de către ea.
Opt ani mai târziu, a fost numită curator al fotografiilor astronomice, o funcție pe care nu o mai deținuse niciodată o femeie și o performanță impresionantă având în vedere acea perioadă. Cinci ani mai târziu, a ținut un discurs la Târgul Mondial de la Chicago din 1893, în timpul căruia a cerut ca mai multe femei să lucreze în domeniul științelor.
Williamina Fleming a făcut numeroase descoperiri importante. În perioada petrecută la HCO, ea a identificat și catalogat peste 10.000 de stele. De asemenea, a descoperit un total de 59 de nebuloase gazoase și peste 310 stele variabile.
Cu toate acestea, cea mai faimoasă descoperire a sa a avut loc în 1888, când a identificat Nebuloasa Cap de Cal pe o placă de telescop-fotogrammetrie realizată de fratele lui Pickering. Această nebuloasă întunecată izbitoare din constelația Orion a devenit unul dintre cele mai recunoscute obiecte de pe cerul nopții.
Din păcate, numele lui Fleming a fost omis din primul catalog Draper Index, iar Pickering a primit toate laudele. Din fericire, până la lansarea celui de-al doilea catalog, în 1908, Williamina și echipa sa erau suficient de faimoase pentru a obține merite reale pentru munca lor. Williamina este, de asemenea, creditată cu descoperirea primei stele pitice albe, 40 Eridani B, în 1910.
Această descoperire a fost revoluționară, deoarece piticele albe reprezintă o etapă critică în ciclul de viață al stelelor și oferă informații valoroase despre evoluția stelară. Identificarea acestor diverse corpuri cerești a extins înțelegerea universului și a subliniat importanța observării și clasificării sistematice.
Williamina a devenit cetățean american în 1907 și a continuat să lucreze până la moartea sa din cauza unei pneumonii, pe 21 mai 1911. Pe parcursul carierei sale, a primit distincții.
A devenit membru al Societății Astronomice și Astrofizice din America și al Societății Astronomice din Franța, membru de onoare al Societății Astronomice Regale din Londra și membru de onoare în astronomie al Colegiului Wellesley.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
