Cea mai mare cupolă de vâsc din lume se află în România. Planta nu trebuie să vă lipsească de Revelion

Un tunel uriaș, cunoscut ca cea mai mare cupolă de vâsc din lume se află în parcul Kiseleff și este locul unde multe cupluri pot merge pentru a se săruta. Tradiția spune că cei care respectă acest ritual de Revelion se vor căsători și nu se vor mai despărți niciodată.

Instalația cântărește mai mult de o tonă

Cupola de vâsc din România, cea mai mare din lume, a depășit-o pe predecesoarea sa din California și cântărește mai mult de o tonă. Ideea este nouă pentru români și „aduce în prim-plan comuniunea prin gânduri bune. Vâscul este recunoscut ca un simbol al libertății, armoniei și purității spirituale”. Potrivit autorităților, locul este deschis pe toate perioada sărbătorilor de iarnă.

Specialiștii spun că există trei specii de vâsc

Cine nu ajunge în acest loc, trebuie să facă loc în sacoșa de cumpărături pentru Revelion și pentru o crenguță de vâsc, aducătoare de belșug, sănătate și fertilitate. Specialiștii spun că există trei specii de vâsc: cel de stejar, vâscul pe care-l cunoaște toată lumea, cu bobițe albe și frunze verde închis și vâscul care crește în brad, cu frunze mai deschise la culoare și ace de culoare gălbuie.

Irlandezii pun crenguțe de vâsc sub pernă

Tradiția vâscului există în multe locuri din lume, printre care și Irlanda. Pentru a atrage dragostea și căsătoria în Anul Nou, locuitorii acestei țări nu se abat de la un ritual vechi: pun vâsc sub pernă. E de ajuns doar o singură crenguță și se spune că viața acelei persoane se va schimba definitiv.

Originea sărutului sub vâsc

O veche tradiție spune că sărutul sub vâsc provine din mitologia nordică. În poveste, Frigg, mama zeului Baldur, aruncă o vrajă puternică pentru a se asigura că nicio plantă crescută pe pământ nu poate fi folosită ca armă împotriva fiului ei.

Singura plantă pe care vraja nu o atinge este vâscul, deoarece acesta nu crește din pământ, ci din ramurile unui copac. Loki, un intrigant, aflând acest lucru, face o suliță din vâsc, care îl va ucide în cele din urmă pe Baldur.

Prima referire despre sărutul sub vâsc provine din anul 1784

Istoricul Mark Forsyth crede însă că tradiția sărutului sub vâsc ar fi început între 1720 și 1784, în Anglia. Tot din anul 1784 provine și cea mai veche referire la sărutul sub vâsc pe care a găsit-o istoricul și care provine dintr-un cântec.

Dar ce s-a întâmplat între 1720 și 1784 pentru ca sărutul sub vâsc să devină un moment de sărbătoare rămâne necunoscut. „Pot presupune că a fost vorba despre un băiat deosebit de pofticios și inventiv și o fată deosebit de credulă”, a scris Forsyth în cartea sa.

De ce ne sărutăm sub vâsc?

Culturile precreștine considerau boabele albe de vâsc simboluri ale fertilității masculine. Vâscul a jucat un rol important în ceremonia druidică de fertilitate, iar romanii asociau vâscul cu pacea, dragostea și înțelegerea și îl agățau deasupra ușilor pentru a proteja gospodăria.

Vâscul a continuat să fie asociat cu fertilitatea și vitalitatea în Evul Mediu, iar până în secolul al XVIII-lea a fost încorporat în sărbătorile de iarnă. Tradiția sărutului sub vâsc este atribuită servitorilor din Anglia victoriană de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Potrivit acesteia, un bărbat are voie să sărute orice femeie care stă sub vâsc și că ghinionul se va abate asupra oricărei femei care refuză sărutul. O variantă a tradiției prevedea ca la fiecare sărut să fie smulsă o boabă din vâsc, iar sărutul trebuie să înceteze după ce toate boabele au fost îndepărtate. Dar niciodată mâncate, deoarece sunt otrăvitoare.