Cristi Borcea, amintiri despre tatăl „comunist” care îl tundea zero. Râzi cu lacrimi ce spune afaceristul

Din clasa I până în clasa a III-a, Cristi Borcea a fost mândria familiei, venind acasă doar cu premiul I. În clasa a IV-a a luat premiul III dar când a intrat în lumea fotbalului, cartea a fost lăsată pe ultimul plan. Drept pedeapsă, tatăl „comunist”, îl tundea la zero.

În copilăria lui Cristi Borcea, era o „rușine să fii tuns zero”

„Am avut probleme, pentru că nu învățam și atunci tata mă tundea zero, era cea mai mare nenorocire pentru mine. Înainte, era cea mai mare rușine să te tundă zero. Asta era pedeapsa că nu învățam.

Fotbalul nu-ți va da ție ce trebuie, îmi spunea tata, dar eu am iubit enorm fotbalul. Îl urmăream pe tata când pleca la 6 dimineața la servici și mergeam cam 2 kilometri până la 311 sau tramvaiul 27 din Sălăjean (n.n. ca să ajungă la antrenament). Prima dată eu am fost la Sportul, ulterior la Progresul și apoi am ajuns la Victoria.

În 1989 am luat titlul cu Victoria, nea Mitică mă știe de atunci. (…) La 12, 13 ani, eram la fotbal toată ziua, puneam pungă, ciorapul, pungă și tenișii ăia chinezești care se rodeau în talpă”, i-a povestit Cristi Borcea jurnalistului Victor Vrânceanu.

Cristi Borcea a primit prima mașină de la bunicul, la vârsta de 18 ani

Cristi Borcea recunoaște că a avut o copilărie fericită, în care nu a dus lipsă de absolut nimic, iar la 18 ani bunicul i-a făcut un cadou pe care nu-l va uita toată viața: o mașină.

„Mama a fost la fabrica de medicamente și tata la Antegfrig. Am avut mașină, televizor color, video, tata era mai comunist, a făcut școala de partid, pentru că dacă nu făceai, nu înaintai în funcție. (…) Prima mașină am primit-o cadou de la bunicul.

Era o Dacia 1100, cu motor de Renault, cu tracțiune pe spate. Nu eram golan, aveam limită, nu am fumat și nu am băut până la 35 de ani”, s-a destăinuit Cristi Borcea.

Buteliile și profituri substanțiale înainte de Revoluție

Afaceristul recunoaște că a învățat de mic cum să facă bani. A început ca manager de butelii și a profitat din plin de perioada agitată din octombrie-decembrie 1989, adunând o sumă importantă de bani.

„Am început ca manager de butelii. Am prins trei luni de revoluție, octombrie, noiembrie, decembrie, cu un nou CN și 512.000 RON în tapițerie. Am făcut 102.000 într-o zi”, a povestit el. Borcea a explicat că buteliile costau 35 ron, dar le vindea cu 250 ron datorită pentru că nu se găseau și în acea perioadă se practica trocul între manageri.

Dădeam butelii pe carne, Pepsi… Când mă întorceam după o zi, mașina era plină de Pepsi din 30 decembrie, pui, carne, noi, managerii, le schimbam între noi. Barter, cum se spune”, a mai spus Borcea.