Simona Ionescu / Redactor Șef
Povestea lui Daniel Iordăchioaie a început într-o zi obișnuită, când stătea la coadă la farmacie, iar un bărbat pe care artistul îl descrie drept „de o altă etnie” l-a recunoscut și l-a dus drept în fața vânzătoarei.
„Așteptam la rând. Eu niciodată n-am încercat să sar rândul, gen „Băi, sunt cutare, lăsați-mă în față”. Nu, am stat la rând. Era multă lume, eram penultimul. În fața mea, al doilea de la început, era un frate de-al nostru… așa, de o altă etnie decât a noastră care m-a văzut. S-a apropiat de mine și a început:
„Fratele meu! Să spună cineva ceva…!”. Îmi era o rușine… M-a luat direct și m-a dus în față, peste toată lumea de la coadă. Mi-am luat ce aveam nevoie după el, că ăsta i-ar fi omorât pe toți, inclusiv pe mine”, i-a povestit acesta amuzat prietenului Adrian Enache.
Scena s-a încheiat cu o invitație la nunta nepoatei bărbatului: „Fratele meu, se mărită fata peste vreo două luni… trebuie să vii la nuntă”. Daniel Iordăchioaie a admis fără ocolișuri că n-avea chef și că intuia atmosfera de la eveniment așa că a încercat să scape punând la bătaie o sumă foarte mare de bani:
„Îți spun sincer, nu prea voiam. Adică bănuiam la ce să mă aștept, dar nu voiam. I-am cerut o sumă mare, ca să-l refuz politicos… i-am cerut vreo 20.000 de dolari, asta acum 30 de ani!”.
Doar că reacția celuilalt l-a prins pe picior greșit: omul a calculat puțin și a acceptat. „Bine, facem pentru 20”. Daniel Iordăchioaie a acceptat cu gândul că va scăpa de insistențe și omul nu va da niciodată acei bani. Doar că situația nu a fost deloc așa.
La aproximativ zece zile după episodul de la farmacie, la ușa artistului apare un copil cu un plic, în care se afla avansul sumei cerute. „Pe atunci toată lumea știa unde stau… le aduceam bomboane copiilor din bloc când veneam din turnee. Mi-a dat plicul, m-am uitat în el… era jumătate din sumă. Avansul.
Până în clipa aia, eu n-am văzut atâția dolari la un loc… dolari verzi, unul lângă altul, 10.000… nu văzusem”, s-a destăinuit Daniel Iordăchioaie. A doua zi dimineață urma întâlnirea „în piață” pentru detalii.
Daniel Iordăchioaie recunoaște momentul de răscruce, amestecul de îndoială și realism: „Și eram într-o mare dubioșenie. Ce fac?” În cele din urmă, decizia e luată de propria greutate a plicului: „M-am dus și i-am zis: Gata, frățioare, vin. La câți bani erau la mijloc…”.
Peste două luni, a venit ziua nunții, „înainte de postul Crăciunului”. Daniel Iordăchioaie și-a comandat un taxi la telefon fix, pentru că „pe atunci erau telefoane cu fir, nu existau mobile” și i-a cerut șoferului să-l ducă „dincolo de barăci, exact la marginea târgului”.
Reacția taximetristului a fost un avertisment în sine: „E ok dacă vă las la bulevard, la strada principală?”. Pentru Daniel Iordăchioaie, acesta a primul semn serios că urmează ceva ieșit din comun: „Când am auzit asta, am zis Hopa! Ce-o fi acolo? Abator? M-a lăsat la stradă”.
Artistul povestește că a coborât îmbrăcat impecabil, „sacou de mătase, cămașă de mătase, pantaloni de mătase. Eram țiplă, na, ca un cântăreț care merge la eveniment”. A intrat pe stradă și își și-a dat seama imediat unde e petrecerea, nu după muzică, ci după o imagine șocantă:
„Era o femeie complet dezbrăcată exact la poartă!… Era un frig de crăpau pietrele”. Concluzia lui, în cheia umorului amar, a fost instantanee: „Am zis: Gata, aici e”. În curte se afla însă un lucru care i-a dat fiori: o groapă. Și nu orice fel de groapă, ca un mormânt.
„Fratele meu, o groapă, o groapă. Lângă groapa aia era un mormânt proaspăt, cu cruce, cu tot. Adică un om murise recent”, a detaliat Daniel Iordăchioaie.
Artistul a ajuns în cort, dar nu l-a găsit pe „socrul mic”, persoana alături de care negociase. Inițial s-a gândit să plece și să returneze banii ulterior, dar s-a lovit de un munte de om: „L-am lovit direct în piept, așa era de mare. Am vorbit cu ăla… trebuie să-i cânți bunicului”.
Daniel Iordăchioaie a reacționat cu o replică care amestecă instinctul de supraviețuire cu absurdul situației: „Bun, unde-i bunicul? Îi cânt aici la pământul proaspăt? Și mă duce la groapa aia. Eu zic: „Păi, groapa e goală”.
El zice: „Nu, nu, bunicul e aici jos. Trebuie să te ghemuiești aici”. Și pentru că bunicul „personificat” „nu auzea de sus”, artistul a fost obligat să coboare să cânte „la urechea lui”. „M-am băgat de frică. Groapa era adâncă de doi metri, iar pământul era deasupra mea”, susține cântărețul.
Daniel Iordăchioaie i-a cântat unui mort chiar din groapă, pentru 20.000 de dolari. Ce urmează e apogeul poveștii: un recital fără scenă, fără lumini, cu puțin public și presiune maximă. „Ce negative, mă? Am cântat din limbă! Am început să bocesc acolo, să cânt.
La un moment dat, tipul a plecat. Când am auzit că s-a făcut liniște în cort, m-am cățărat pe mal, am ieșit din groapă, am tăiat-o prin poartă și am fugit. Vreo două luni am stat cu teamă că mă sună să-mi zică: „Băi, n-ai cântat!”. Dar cred că s-a auzit, că nu m-a mai căutat nimeni”, s-a destăinuit Daniel Iordăchioaie.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
