Criza de apă nu a atins doar România. Un nou raport al Organizației Meteorologice Mondiale arată că 2025 a fost unul dintre cei mai secetoși ani pentru râurile lumii din ultimele trei decenii. Problema nu este însă doar lipsa apei. Ciclul hidrologic devine tot mai instabil, cu perioade de secetă alternând cu inundații severe.
Scăderea debitelor Dunării nu este un fenomen izolat. Un raport al Organizației Meteorologice Mondiale arată că resursele de apă ale planetei sunt tot mai dezechilibrate, cu râuri care au debite sub normal în numeroase regiuni și cu rezervele de apă dulce în declin.
Apa planetei nu mai este distribuită ca înainte
Criza apei nu înseamnă doar că unele regiuni rămân fără apă. Problema este mai complexă: ciclul global al apei devine tot mai instabil.
Potrivit Organizației Meteorologice Mondiale, în 2025 aproximativ 36% din suprafața bazinelor hidrografice analizate a avut debite sub valorile normale. A fost unul dintre cei mai secetoși ani pentru râurile lumii din ultimele trei decenii.
Fenomenul nu apare însă peste tot în același mod. În timp ce unele regiuni se confruntă cu secetă și scăderea debitelor, altele au avut precipitații abundente și inundații.
Criza de apă: Dunărea, parte dintr-un fenomen mai larg
Dunărea secată în 2026
Scăderea nivelului și debitului Dunării, observată în ultimii ani în anumite perioade, trebuie privită în acest context mai larg.
Dunărea este unul dintre marile fluvii ale Europei, iar variațiile debitului său sunt influențate de precipitații, temperaturi, aportul afluenților și cantitatea de apă provenită din zăpadă și ghețari.
Raportul OMM arată că astfel de modificări nu sunt însă caracteristice unui singur fluviu sau unei singure țări. În numeroase regiuni ale lumii, debitele râurilor au coborât sub valorile considerate normale.
Rezervele naturale de apă sunt în scădere
Un semnal important este evoluția cantității de apă stocate pe uscat. Aici intră apa din sol, lacuri, pânza freatică, zăpadă și ghețari.
OMM constată o tendință de scădere a acestor rezerve începând din jurul anilor 2014-2016.
Practic, planeta pierde treptat o parte din rezervele naturale care pot alimenta râurile și populațiile în perioadele secetoase.
Ghețarii pierd masă de la un an la altul
Ghețarii au un rol important în alimentarea râurilor, mai ales în regiunile în care apa provenită din topirea gheții contribuie la resursele disponibile în sezonul cald.
În 2025, pentru al patrulea an consecutiv, toate regiunile importante monitorizate de OMM au înregistrat pierderi de masă glaciară. S-a dat semnalul crizei de apă.
Pe termen scurt, topirea accelerată poate însemna mai multă apă în anumite râuri și chiar un risc mai mare de inundații. Pe termen lung, însă, reducerea ghețarilor înseamnă diminuarea unei importante rezerve naturale de apă.
Seceta și inundațiile, două fețe ale aceleiași probleme
Una dintre concluziile importante ale raportului este că lumea nu se confruntă pur și simplu cu „mai puțină apă”.
Problema este că apa devine mai greu de anticipat și mai inegal distribuită. Perioadele de secetă pot fi urmate de precipitații extreme, iar râurile pot trece rapid de la debite foarte mici la viituri.
Pentru populație, agricultură, producerea energiei și industrie, această instabilitate face gestionarea resurselor de apă tot mai dificilă.
Raportul OMM transmite astfel un semnal important: ceea ce se întâmplă cu un fluviu precum Dunărea trebuie privit în contextul unei schimbări mai largi a circuitului apei pe planetă.
Ce soluții există pentru criza apei
OMM nu se limitează la constatarea problemei. În prezentarea raportului din 17 septembrie 2026, organizația vorbește explicit despre criza de apă, dar și despre soluții de adaptare, infrastructură și gestionarea mai eficientă a apei.
Cele mai importante direcții care apar în materialele OMM și ONU sunt:
gestionarea mai eficientă a apei, inclusiv reducerea consumului și a supraexploatării;
monitorizarea mai bună a râurilor, apelor subterane, solului și ghețarilor, astfel încât autoritățile să poată anticipa secetele și inundațiile;
sisteme de avertizare timpurie pentru secete și inundații;
refolosirea apei uzate tratate, inclusiv pentru agricultură și industrie;
Criza de apă trebuie să ne învețe să păstrăm apa de ploaie
captarea apei de ploaie, mai ales în regiunile cu precipitații neregulate;
agricultură cu consum redus de apă, inclusiv irigații prin picurare și tehnici care păstrează umezeala în sol;
protejareazonelor umede și a altor rezervoare naturale care funcționează ca bariere împotriva secetei și inundațiilor.
Trebuie înțeles că apa nu dispare pur și simplu de pe planetă, ci devine tot mai greu de gestionat: prea puțină într-un loc, prea multă în altul, iar rezervele naturale care ne protejau în perioadele secetoase se reduc.
Cu o experiență vastă în jurnalism, Sandra Salagean și-a început parcursul în 2005 ca reporter la Evenimentul Zilei. A ocupat ulterior funcții de reporter special, șef de secție (Social, Medical, Educație) și editorialist la publicații de renume din România, fiind și membru UZPR.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
