Simona Ionescu / Redactor Șef

Exclusiv. De ce în România dreptatea se tranșează cu cuțitul. Explicațiile reputatului psiholog criminalist Tudorel Butoi

Exclusiv. De ce în România dreptatea se tranșează cu cuțitul. Explicațiile reputatului psiholog criminalist Tudorel Butoi
În România, cuțitul, sabia, maceta sau măcar un ”nevinovat” briceag au ajuns accesorii normale pe care tinerii le poartă asupra lor. În buzunare, genți sau în torpedoul mașinii. Arme albe, devenite parcă obligatorii judecând după violența extremă cu care, în ultima perioadă, se tranșează, la propriu, conflictele. Rezutatul?

Nu trece o zi fără ca vreo persoană să nu fie tăiată sau înjunghiată din te miri ce motiv. Ba chiar măcelărită, ucisă în stradă. Psihologul criminalist, prof. Tudorel Butoi a explicat în exclusivitate pentru ”Rețete și vedete” cine sunt acești cuțitari dezinhibați care urmează tiparul ”bombardierilor” și ce i-ar putea opri.

Armele albe, preferatele românilor

În urmă cu vreo trei luni, un șaormar din București, un străin venit de prin Asia să câștige o pâine, a cunoscut pe pielea lui furia unui client nemulțumit. Chiar în incinta localului de tip fast-food, în raza de acțiune a camerelor de supraveghere și sub ochii îngroziți ai câtorva martori de care nu i-a păsat, individul l-a atacat pe vânzător cu un cuțit de dimensiuni mari și doar prezența de spirit a acestuia l-a scăpat de moarte.

Recent, un cuplu care se plimba pe o stradă din Turnu Măgurele, a fost atacat de un grup de romi. După un scurt schimb de replici, unul dintre agresorii cu care cei doi s-au intersectat l-a lovit puternic cu pumnul în nas pe băiat (n.r. medicii au constatat că are fractură de piramidă nazală) și mai apoi, nemulțumit că ”adversarul” este încă picioare, l-a înjunghiat de două ori în spate. Arma folosită, un briceag. Tânărul de 15 ani a ajuns la spital.

Elevul de 15 ani tăiat cu cuțitul

Grădina Botanică din Craiova a fost, la rându-i, scena unui eveniment tragic care a șocat o țară întreagă. O fată de 14 ani a fost ucisă, iar prietenul ei, care are 19 ani, a suferit răni grave după ce au fost înjunghiați de mai multe ori de un puști de 15 ani. Cuțitarul – elev la un liceu militar al cărui tată este polițist într-o comună doljeană. Arma folosită de criminalul minor, un cuțit mare, asemănător celor de vânătoare pe care chiar el a declarat senin că îl purta în rucsac de aproximativ un an! De ce, nu mai el știe!

Cuțitarii, cercetați pentru lovituri și alte violențe

Acestea sunt doar trei exemple în care cuțitari de diferite vârste, dar în general tineri, au împărțit dreptatea după cum i-a tăiat capul, cu lama tăioasă a cuțitului. Înjunghiind sau ucigând cu arme albe pe care le purtau asupra lor. Motivul acestor atacuri extrem de violente – al căror număr este în continuă creștere – nici nu mai contează. Conflicte spontane, gelozii sau demonstrații de forță în fața amicilor din bandă…

Cine sunt acești cuțitari și de ce acționează așa? Cum în România o armă de foc este mai greu de procurat legal, un cuțit prins la cingătoare pare să fie soluția la toate problemele. Legea îi ajută pe cuțiarii prinși atâta vreme cât, dacă victima nu moare, chiar dacă are răni grave, sunt cercetați doar pentru loviri și alte violențe. Nu pentru tentativă de omor, indiferent în ce parte a corpului este lovită victima! Cu spectrul unor pedepse mici sau inexistente, atacatorii lovesc fără să stea pe gânduri cu cuțitul, maceta, sabia sau briceagul care au devenit obiecte de uz personal!

„Comportamente dezinhibate, agresive, inși care cu un cuțit în mână devin zei”

Psihologul criminalist Tudorel Butoi, fost ofițer de Poliție care a evaluat zeci de asemenea cuțitari, ne explică:

„Orașele au atras, și nu de ieri de azi, oameni de la țară, din toate categoriile sociale care au adus cu ei și apucăturile și dezinhibițiile cu care erau obișnuiți pe ulița lor. Acest lucru s-a perpetuat de-a lungul deceniilor, până în ziua de azi. Portul unui cuțit, rezolvarea conflictelor într-un mod violent, provocarea de conflicte…Firește, nu doar la oraș, ci și la țară, în provincie, au loc asemenea atacuri, că doar de acolo au venit hoardele de cuțitari.

De aceea, este stringentă reactivarea Decretului 153 din perioada comunistă care prevedea chiar și pedepse cu până la trei luni de închisoare în contextul comportamentelor huliganice, a portului ilegal de arme albe. Adică să avem o lege care scoate în afara legii portul cuțitului, al macetei. La ce îți trebuie ție un cuțit în geantă sau în mașină? O sabie? Fără o asemenea lege, fiecare va ajunge să aibă un cuțit la el invocând propria siguranță și lucrurile vor fi scăpate complet de sub control. Ia să aibă dreptul polițistul să se uite în geanta ta dacă are dubii cu privire la tine și, dacă găsește un cuțit, să te trimită la pușcărie câteva luni, să te răcorești. Sau să-ți dea o amendă uriașă și să te mai și pună să prestezi muncă în folosul comunității”.

Legea junglei

„Ce se întâmplă acum e legea junglei. Vorbim de comportamente dezinhibate, agresive, împrumutate de la așa-numiții bombardieri de după blocuri. Personaje care au devenit modele pentru tineri. Așa se ajunge ca un conflict banal, care putea fi evitat, să fie tranșat cu cuțitul sau cu maceta. Nu de puține ori, atacatorul este un individ lipsit de forță, pipernicit, care acționează cu orgoliul rănit, dintr-o poziție de inferioritate fizică. Cu un cuțit în mână devine zeu. Atacă pentru ceva ce numai el știe. Taie și chiar ucide…”, a explicat prof. Tudorel Butoi pentru Rețete și vedete.

 Decretul Nr. 153 din 24 martie 1970

art 2, lit. e) portul, fără drept, al cutitului, pumnalului, șisului, boxului, castetului ori al altor asemenea obiecte fabricate sau confectionate anume pentru tăiere, impungere sau lovire, precum şi folosirea armelor de tir cu aer comprimat, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor; (…)Contravenţiile prevăzute la lit. a-e se sancţionează cu închisoare contravenţională de la 20 zile la 3 luni sau cu amendă de la 500 la 2.000 lei(…)

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre