Flash. Când a apărut meseria de șmecher

Poate nu ați știut că exista și o societate a șmecherilor. Noi spunem azi că cineva este șmecher dacă omul cu pricina este descurcăreț. Însă, cuvântul vine din limba germană, Schmecker, și înseamnă „persoană cu gust rafinat”.

Când a apărut meseria de șmecher

Boierii olteni care aveau podgorii mari și au angajat câte un specialist în degustarea vinurilor. Cum în germană cuvântul “schmecken” înseamnă a avea gust, s-a ajuns ca specialistul respectiv, pe care nu îl puteai păcăli cu vin prost, să fie numit “şmecher”. Adică un individ isteţ, imposibil de fraierit. El era cu mintea limpede.

Povestea spune că era o vreme când saşii din Siebenburgen (cum i se mai spunea Transilvaniei), treceau Carpaţii pentru schimburi comerciale. Ajungeau şi în zona Drăgăşanilor, de unde cumpărau vin. Ofereau la schimb articole de meşteşugărie, pe care saşii le produceau de o calitate recunoscută în toată Europa.

Oltenii au găsit repede o modalitate să-i păcălească pe negustorii saşi. Le dădeau să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai tare pe care-l aveau. Cum saşii nu erau obişnuiţi cu băutura, se „ameţeau” repede. Când începeau negocierile pentru preţul produselor, erau aproape beţi şi nu mai reuşeau să vândă la preţ bun. Pe când cumpărau vinul, oltenii le dădeau să guste şi din vinul bun şi din cel mai prost, iar negustorii saşi se îmbătau repede.

„Der Schmecker”, „cel care degustă”

Când încărcau vinul târguit, pe lângă faptul că era cumpărat la un preţ mult peste cel normal, vinul bun era înlocuit cu zaibăr şi tulburel. Când ajungeau acasă, își dădeau seama că negustorii saşi efuseseră păcăliţi. Vindeau ieftin produse de calitate şi cumpărau vin scump și prost.

Așa a apărut meseria de Schmecker, care îi însoțea pe negustorii saşi spre podgoria Drăgăşani pentru a face schimb de produse şi pentru a aduce vin în Transilvania.

După ce saşii se îmbătau, intra în joc „Der Schmecker”, „cel care degustă”. Toţi îl respectau şi nici unul nu-i ieşea din vorbă. Dintre toţi el era singurul care nu punea strop de băutură în gură.

Acesta negocia și stabilea preţul de vânzare a produselor meşteşugăreşti și tot el gusta vinul şi fixa preţul de cumpărare. Oltenii i-au spus ”șmecher” și au înțeles că el este ”cel care nu poate fi păcălit”.