Helmut Duckdam, amintiri prețioase despre bunica Oma. Sportivul mergea în fiecare an să-i împodobească bradul de Crăciun

Helmut Duckadam și-a iubit părinții, dar n-a putut suporta violența tatălui, care obișnuia să bea foarte mult. Fostul erou al Sevillei a povestit despre perioada copilăriei și Oma, cea mai tare bunică.
Cea mai importantă persoană din viața lui Helmut Duckadam a fost bunica. Oma, așa cum îi spunea sportivul, a fost persoana care l-a susținut necondiționat.
Și nu a uitat niciodată cum din pensia ei modestă de la CAP îi dădea bani să facă naveta la Arad unde avea antrenamente. A iubit-o enorm pe bunica Oma și an de an mergea de Crăciun să-i împodobească bradul. După ce bunica s-a stins, Helmut Duckadam n-a suportat să meargă la mormântul ei.
„Nu simt nimic acolo, eu o am în memorie. Bunica a fost cea mai mare pierdere. Ea m-a crescut dintr-o pensie, ceea ce înseamnă în ziua de azi 100 de lei.
Și doar trenul era 300 de lei, pentru că nu mergeam doar la antrenament, am făcut școala profesională de frezor acolo, de trei ani, deci mai am o meserie. Bunica mea a fost senzațională, unul dintre oamenii cei mai descurcăreți pe care i-am văzut în viața mea”.
Fosta glorie a Stelei a fost fascinat de tenacitatea bunicii sale.
„În 1966, ea a plecat singură, nu știu cum a reușit, că eram copil, a venit la București, să facă rost de pașaport să plece la fiul ei în Canada, pe care nu-l văzuse de 40 de ani. În 1966… iar după doi ani a mers să-și viziteze fratele care era în Germania, pe care nu-l văzuse de 20 de ani, tot singură, cu trenul.
Era o femeie care se descurca și cu un leu și cu 100.000 de euro”, i-a spus Duckadam lui Denise Rifai, în emisiunea ei de la Kanal D.
Când a plecat în Canada, bunica i-a adunat pe toți să-i întrebe ce să le cumpere. Deși băieților le plac mașinuțele, Helmut adora păpușile, iar Oma i-a adus una cu rochiță albă. După 50 de ani, în 2019, un jurnalist aflat în casa lui Duckadam pentru un interviu a remarcat jucăria. Se afla într-o cutie care era așezată la loc de cinste, alături de diplomele primite, trofee și fotografii.
„M-am jucat cu păpușile până pe la șase ani, îmi plăcea să le îmbrac, probabil trebuia să fiu fată? Nu eram cu mașinuțele, tata era căruțaș, îmi plăceau caii, mergeam la câmp. Am văzut când au apărut primele tractoare, nicidecum mașini. Păpușa o am și azi, după ce a păstrat-o bunica, apoi mama”, și-a amintit unul dintre cei mai mari portari ai României.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook