Simona Ionescu / Redactor Șef
Pe o parte a celebrei icoane de la Mănăstirea dintr-un lemn se află chipul blând al Preacuratei Fecioare Maria, iar pe cealaltă se găsește scena impresionantă a Judecății de Apoi.
Realizată pe un singur panou de lemn, înaltă de 1,50 metri, lată de 1,10 metri și cântărind opt kilograme, această icoană nu este doar o operă de artă veche, ci inima a uneia dintre cele mai iubite mănăstiri din România.
Toate icoanele sunt făcătoare de minuni și ajutătoare credincioșilor. „Dar unele poartă o harismă specială, pe care o simte numai cel ce se roagă mult și cu lacrimi în fața sfintelor icoane”, scria Arhimandritul Ioanichie Bălan.
La Mănăstirea dintr-un lemn, această harismă se simte imediat. O pace profundă, o bucurie inexplicabilă, așa descriu pelerinii ceea ce trăiesc în fața icoanei care a dat naștere întregului lăcaș.
Povestea icoanei cu două fețe de la Mănăstirea dintr-un lemn a început cu un stejar uriaș. Potrivit tradiției, un pustnic care se nevoia prin pădurile Vâlcei a găsit-o ascunsă în scorbura unui stejar secular atât de mare, încât șapte oameni cu brațele întinse abia îl puteau cuprinde.
În clipa descoperirii, o voce s-a auzit din interiorul copacului: „Dorința mea este ca tu să zidești aici, din acest copac, o mănăstire”. Iar din lemnul aceluiași stejar s-a ridicat prima bisericuță de lemn, de aici și numele „Dintr-un lemn”.
La început, se vedea doar chipul Maicii Domnului. Abia mai târziu s-a descoperit că este pictată pe ambele fețe, pe același trunchi de lemn. Nici autorul, nici anul exact al realizării nu sunt cunoscuți cu certitudine.
Totuși, în 1929, profesorul Andrei Grabor de la Universitatea din Strasbourg a studiat icoana și a afirmat că ar putea data din secolul al IV-lea, fiind zugrăvită la Mănăstirea Theotokos din Grecia, după modelul Sfântului Apostol Luca, cel care a pictat prima icoană a Fecioarei Maria.
Iar alți istorici au menționat că ar data de la jumătatea secolului al XVI-lea, sau că ar fi putut fi lucrată la Bizanț sau la Muntele Athos, înainte de 1453.
După o restaurare atentă, a fost reexpusă public pe 15 noiembrie 2008. Pentru prima dată în România, a fost instalată într-o vitrină specială, proiectată de aceiași specialiști care au creat sisteme similare pentru Mona Lisa de la Louvre și pentru alte capodopere ale lumii.
Scopul: protejarea împotriva umidității, variațiilor de temperatură și altor factori de degradare. Pe spate, scena Judecății de Apoi poartă amprenta tehnicii sârbești, în timp ce chipul Maicii Domnului respectă canoanele atelierelor bizantine, inclusiv inscripția în greacă de pe veșmânt, un fragment din Psalmul 44, tipic picturii paleologe de la Constantinopol.
Multă vreme s-a crezut că mănăstirea a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab, al cărui nume apare în pomelnic și al cărui chip, alături de cel al Doamnei Elina, este zugrăvit în pridvor. Documentele arată însă că adevăratul ctitor a fost marele boier Preda Brâncoveanu.
Astăzi, mănăstirea este înconjurată de un cimitir liniștit, unde odihnesc maicile care au păstrat vie flacăra acestui loc. La ieșirea din biserică se află mormântul generalului Paul Teodorescu, comandant în Ministerul Aviației și Marinei, care între 1938-1940 a realizat importante lucrări de restaurare.
Din acel moment, Mănăstirea dintr-un lemn a devenit lăcaș oficial de închinare pentru aviatorii și marinarii români. Generalul și-a petrecut ultimii ani aici, ca un adevărat apărător al ortodoxiei. Tot aici se află și mormântul părintelui Iosif Rusu, duhovnicul maicilor din secolul al XX-lea, a cărui viață este consemnată în Patericul românesc.
Multe dintre minunile icoanei au fost scrise cu grijă de-a lungul veacurilor, altele trăiesc doar în mărturiile pelerinilor. Una dintre cele mai tulburătoare s-a petrecut în 1714, chiar de praznicul Adormirii Maicii Domnului. Doamna Păuna, soția domnitorului Ștefan Cantacuzino și complice la uciderea sfinților Brâncoveni, a venit la slujbă.
La finalul Liturghiei a avut o criză de nebunie în mijlocul bisericii. Dusă în chilia stareței, ea a povestit că a văzut în icoană, ca într-un film, întreaga scenă a decapitării Brâncovenilor. Momentul exact al execuției de la Istanbul a coincis cu ora la care Păuna și-a pierdut mințile, o mustrare cerească pentru rolul pe care l-a jucat în tragedia martirilor.
Astăzi, doar trei icoane similare, pictate pe ambele fețe, cu Maica Domnului și Judecata de Apoi mai există în lume: la Moscova, Istanbul și Ierusalim.
Potrivit tradiției locului, pelerinii care urcă drumul către biserica de lemn lasă în trunchiurile stejarilor seculari monede și bilețele cu dorințe, așteptând, cu credință, săvârșirea minunilor. Care nu întârzie niciodată să se înfăptuiască.
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
