Irina Columbeanu vorbește pentru prima oară cât de greu i-a fost, de fapt, în SUA. „Râdeau de accentul meu și…” – Interviu

După divorțul părinților, Irina a rămas în România cu tatăl ei, Irinel Columbeanu. Era înscrisă la Școala Franceză din București și ideea a fost să nu întrerupă. Mama ei s-a mutat în Malibu. Apoi, Irinel Columbeanu a rămas fără bani. Situația lui s-a agravat rapid, nu și-a mai permis taxa de școlarizare. Așa că Monica Gabor a decis să își ia fiica la ea, în America. Irina Columbeanu, 18 ani, vorbește pentru prima oară cât de greu i-a fost, de fapt, când a ajuns în SUA.

Ea a oferit un interviu publicației Shoutout LA, pe care îl reproducem în cele ce urmează. Publicația face parte din Voyage Group of Magazines, cu sediul în Los Angeles și pune accentul pe crearea unei comunități prin „discuții autentice”. Fiica Monicăi Gabor și a lui Irinel Columbeanu e prezentată ca „beneficiară a bursei Planet Fitness Judgement Free Generation”.

Bună, Irina! Ai vreun sfat pentru cei care se gândesc dacă să continue sau să renunțe?

Atunci când lucrezi pentru a atinge obiective provocatoare, e ușor să te întrebi dacă rezultatul merită efortul și sacrificiul. Pentru mine, știu cu siguranță că vor exista momente, în drumul meu de a deveni medic, în care îmi voi pune la îndoială abilitățile și voi fi tentată să renunț. Deși e imposibil să știi sigur ce urmează, filozofia mea este să continui mereu.

Dacă la un moment dat a existat un motiv suficient de puternic încât să te inspire să începi, atunci înseamnă că rezultatul merită timpul și dedicarea. În loc să renunț și să regret ce ar fi putut fi, îmi promit că voi merge mai departe, în ciuda obstacolelor și îndoielilor. Nimic extraordinar nu s-a întâmplat vreodată oprindu-te înainte de a-ți atinge scopul.

Să trecem acum la cariera ta – cu ce te ocupi profesional?

Când m-am mutat în SUA din România, în clasa a VI-a, tachinările legate de accentul meu m-au motivat să excelez academic și să-mi stabilesc obiective clare. În primul an de liceu, am fost numită Cetățeanul Anului de către Malibu Times, pentru contribuțiile mele în comunitate prin voluntariat. Am fost președinta și membră a Zanmi, un club de la Malibu High prin care ajutam femei din Haiti să câștige un venit confecționând păpuși și coșuri din materiale pe care noi le trimiteam.

Am participat timp de patru ani la concursuri de proces simulat (mock trial), ajungând vicepreședinte și câștigând premii pentru pledoariile mele în ultimul an. De asemenea, am coordonat echipe în cadrul GoBabyGo, o inițiativă națională ce transformă mașinuțe de jucărie în dispozitive sigure de mobilitate pentru copiii cu dizabilități.

Am lansat un brand de conștientizare asupra suicidului, cu scopul de a încuraja discuțiile și de a educa lumea despre importanța de a-i face pe ceilalți să se simtă văzuți și valoroși. Am strâns 10.000 de dolari pentru Wellness Center.

Totuși, cea mai mare realizare de care sunt mândră provine dintr-una dintre cele mai dureroase experiențe ale mele. Am crescut în România cu tati, fiind de nedespărțit. M-a îngrijit cât timp a fost posibil din punct de vedere financiar, dar la 11 ani a trebuit să mă mut în SUA cu mama. Din cauza lipsei resurselor și a absenței unui green card, nu ne-am mai văzut timp de cinci ani.

Vorbeam la telefon, iar timpul părea că stă pe loc. Dar când ne-am reunit, bucuria mea a fost umbrită de confruntarea neașteptată cu starea de sănătate deteriorată a tatălui meu. Umerii îi erau cocoșați, mișcările lente. Uita lucruri recente, își rătăcea obiectele și se încurca în vorbe. Alarmată, am început să citesc jurnale medicale și să ascult podcasturi de sănătate după ce el adormea, încercând să înțeleg ce i se întâmplă.

Pe măsură ce studiam, am devenit convinsă că manifesta simptome de Alzheimer cu debut precoce. După luni de rugăminți ca să caute ajutor medical – pentru o problemă pe care refuza să o accepte – diagnosticul a fost confirmat. Acest lucru a aprins în mine o pasiune de neegalat.

L-am contactat pe Dr. Newton Howard, fost profesor la Georgetown, care fondase o companie axată pe utilizarea implanturilor wireless pentru tratarea Alzheimerului. Studiind stimularea transcraniană cu curent direct (tDCS), am fost fascinată de cum curenții electrici pot stimula neuroplasticitatea și încetini declinul cognitiv. Ideea că o tehnologie simplă, ieftină și minim invazivă l-ar putea trata pe tatăl meu și ar putea revoluționa sănătatea globală m-a inspirat profund. Plănuiesc să continui să cultiv această pasiune în facultate, la Medicină, și mai departe.

Să zicem că cea mai bună prietenă a ta vine în vizită. Unde ai duce-o pentru o experiență completă?

Dacă cea mai bună prietenă a mea ar vizita Malibu și aș vrea să-i ofer o experiență autentică, am începe ziua cu o cafea sau un matcha de la Cafe de la Plage, urmată de o drumeție sau o plimbare pe plajă. Ne-am reface energia cu un bol de açaí de la Sunlife, apoi am merge la cumpărături la Cross Creek, oprindu-ne neapărat la Third Space pentru a susține afacerile locale.

Am lua cina la Zinque și am încheia seara fie cu un apus de soare, fie cu o clasă de yoga într-unul dintre numeroasele studiouri locale. Zilele următoare ar arăta destul de similar, dar am încerca și alte restaurante delicioase, cum ar fi Taverna Tony’s, Tra Di Noi (unde am lucrat anterior!), Nobu – dacă vrem să ne simțim extravagante – sau un simplu picnic pe plajă cu produse de la Vintage Grocers sau Whole Foods.

Cine altcineva merită recunoștință și apreciere?

Deși sunt sigură că a-mi dedica recunoștința mamei este cel mai comun răspuns posibil, cred că meritul trebuie recunoscut acolo unde este datorat, indiferent cât de clișeistic ar părea. Mama mea, Monica Gabor, este piatra de temelie a muncii mele.

Este inspirația mea, persoana pe care încerc să o întruchipez prin faptele mele, cea mai bună prietenă, cea mai mare profesoară. A mutat munții din loc pentru ca eu să pot veni din România și să trăiesc în SUA. Datorită efortului ei, am primit numeroase oportunități care mi-au făcut parcursul mult mai ușor.

Ea m-a înscris la Boys & Girls Club of Malibu, o organizație foarte dragă mie, care mi-a oferit sprijin, oportunități și un sentiment de comunitate – inclusiv bursa Planet Fitness Judgement Free Generation.

Nu m-a presat niciodată să obțin excelență academică, ci m-a motivat indirect prin propriul ei exemplu. M-a învățat valoarea banilor și a muncii, dar și importanța familiei și a îngrijirii de sine. Mi-a transmis dragostea pentru învățare și vorbitul în public, iar tatăl meu vitreg m-a învățat tot ce știu despre antreprenoriat și networking.

Întreaga mea familie și comunitatea m-au ajutat să devin persoana care vreau să fiu, dar mama mea este piesa centrală din puzzle-ul vieții mele.

Ce reprezintă Bursa Planet Fitness Judgement Free Generation

Bursa Planet Fitness Judgement Free Generation este un program inițiat de Planet Fitness în parteneriat cu organizația Boys & Girls Clubs of America. Această bursă oferă sprijin financiar elevilor de liceu din SUA care promovează activ valorile incluziunii, respectului și bunătății în comunitățile lor.

Valoarea unei burse este de 5.000 de dolari și este acordată tinerilor care, prin implicarea lor, contribuie la construirea unui mediu mai empatic și mai lipsit de prejudecăți. Programul pune accent pe impactul social al candidaților, nu pe performanțele academice, și încurajează dezvoltarea unei generații „fără prejudecăți”.

Foto: Instagram

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!