Irinel Columbeanu, cu gândul la „oamene”. Știe exact ce femeie vrea lângă el

Nu s-a gândit niciodată că viața va fi atât de dură și va ajunge să trăiască la azil, dar Irinel Columbeanu a rămas la fel de elegant ca și altădată. Și, chiar dacă e falit și bolnav, își dorește să găsească femeia potrivită pentru el.

Obișnuit să trăiască într-un lux orbitor, Irinel Columbeanu iubește și acum frumosul și lucrurile de firmă. Chiar dacă s-a mutat la azil, fostul milionar de la Izvorani și-a luat cu el toate lucrurile de suflet și e bucuros că le poate îmbrăca. Brandul favorit al lui Irinel Columbeanu a rămas Louis Vuitton, iar în camera sa din azil se găsesc multe lucruri de la această firmă. Dar în șifonierul său așteaptă să fie îmbrăcate și haine de la alte firme celebre.

„Altădată eram înconjurat de oameni, mai ales de oamene”

Irinel Columbeanu e mândru nevoie mare de adidașii săi înflorați, pentru care a fost felicitat la Paris. „Stau foarte confortabil în această cameră. Altădată eram înconjurat de oameni, mai ales de ‘oamene’. Dar nu le invit pe aici, prefer să mă duc eu la ele […] Această pereche de adidaşi îndrăzneţi i-am încălţat prima dată la Paris.

Am fost cu Monica şi când am ieșit de la hotel – stăteam la Plaza Athénée – a venit o doamnă la mine să mă felicite că port aceşti adidaşi atât de înfloraţi”, le-a mărturisit Columbeanu reporterilor de la postul România TV, care i-au făcut o vizită în camera de azil.

„Sufletul meu a rămas tânăr”

Fostul afacerist care întorcea banii cu lopata susține că n-a vrut niciodată expunere, dar a făcut totul de dragul Monicăi Gabor, căreia i-a plăcut dintotdeauna să fie un personaj monden. Nu i-au făcut bine nici alte femei care au fost lângă el și recunoaște că tuturor le-a dat bani. E adevărat că roata s-a întors și „după aceea m-au ajutat și ele pe mine, inclusiv aici, ca să-mi pot prelungi această ședere”.

Marea dorință a lui Columbeanu este să-și găsească o „doamnă serioasă care nu trebuie să fie neapărat un star de televiziune”, care să aibă grijă de el. Nu știe dacă s-ar mai recăsători vreodată, dar are nevoie „de cineva lângă sufletul meu, iar sufletul meu a rămas tânăr”.